Trabantul și afacerea agricolă de milioane de euro

Unul dintre cei mai mari fermieri și agricultori români, Mihai Afiliu, este un exemplu al rezistenței și consecvenței în lumea afacerilor.

Fost fotbalist la Petrolul Junior și Steaua Mizil, apoi maseur al jucătorilor din echipa, Afiliu decide să se retragă în comuna prahoveană Amaru și să înființeze societatea Afiliu Trans.

„Am hotărât, împreună cu soția care era lăcătuș mecanic la uzina din Mizil, să ne apucăm de agricultură. În 1995, cu un Trabant și o Dacie cu remorcă, am început să cărăm grâu la moară. După măcinare, vindeam făina şi tărâţa“, mărturisește agricultorul.

După Trabant și Dacie, a reușit să cumpere două camioane care, spune cu mândrie omul de afaceri, i-au adus primul milion de euro.
În 1998, investește într-o moară care a costat 55 de mii de mărci, bani pe care i-a plătit în rate, cu împrumut la bancă. A modernizat-o și a investit apoi în utilaje cumpărate la mâna a doua, pe care le-a modificat și adaptat mecanismului de măcinare a grâului.
La sfârșitul anului, a început producția. Investiția s-a dovedit a fi o excelentă alegere pentru anii care au urmat. Moara funcționa non-stop, avea o piață largă de desfacere, clienți fideli, iar grâul era de cea mai bună calitate, adus din zona Banatului.

După moară, s-a gândit să producă pâine. Astfel, a deschis în anul 2000 o prima brutărie și în 2001 pe cea de-a doua, modernizandu-le în 2009, cu ajutorul fondurilor europene. Dar, a venit și vremea să treacă la altceva.

„Am închis brutăria în anul 2015 din cauza investiției mari și a scăderii consumului de pâine. Nu mai erau atât de mulți muncitori în regiune din cauza crizei economice“, spune Mihai Afiliu.

Omul de afaceri s-a gândit să înființeze o fermă de vaci de lapte. Astfel, în 2006, cumpără primele bovine, pentru ca în prezent să dețină nu mai puți de 4400 de capete.

Terenul agricol a reprezentat încă o provocare pentru Mihai Afiliu. 7300 de hectare dotate cu sisteme de irigație cu o rază de un km se întind, văzând cu ochii, în diverse împrejurimi ale orașului Mizil.

„În 1999, am văzut pământuri nemuncite și ne-am gândit să cerem proprietarilor să ne lase să ne ocupăm de ele. Pământul trebuie lucrat comasat, este mai simplu așa. Cultivăm porumb, grâu, soia, rapiță, floarea-soarelui, sorg. Producem ulei de soia și de rapiță“, afirmă Afiliu.

Agricultorul conduce, în prezent, un grup de firme cu sute de angajați, dar sacrificiile au fost și sunt foarte mari. Întrebat care este problema cea mai mare cu care se confruntă, a menționat că forța de muncă.

„Sunt multe sacrificii, sunt nopți nedormite, nu găsim oameni care să lucreze pământul. Am adus din Sri Lanka 13 muncitori, dar patru au fugit clandestin, în Italia, iar ceilalți nu s-au acomodat. Le-a fost greu să învețe să lucreze cu mașinile agricole. Au stat o perioada la ferma de vaci, dar au plecat și de acolo, s-au întors la ei acasă. Nu sunt cei mai harnici, nu se compară cu românii“ spune fermierul.

Aceasta este o poveste de succes a unui român care a înțeles că agricultura face parte din cultura și istoria României, acel grânar al Europei, cum ne place să o numim și,poate, mai puțin să o demonstrăm.