În acest spațiu, puteți citi opera lui Gheorghe Schwartz Trăirile malefice apărută la Editura Actual din Cluj-Napoca în 2022
Statuia
“Tot ce suntem este rezultatul celor ce am gândit şi făcut.” – La Guyon, Anth. 15.
Gough sculptă la comanda lordului chipul acestuia în marmură. Statuia îi reuşi foarte bine şi lumea spunea că seamănă leit cu lordul, pe care, dacă l-ai pune să stea lângă statuie, n-ai mai putea să-l deosebeşti de ea.
Apoi lordul se îmbolnăvi. Supuşii săi aveau însă o mulţime de rugăminţi, pe care numai dânsul le putea soluţiona. Unele dintre ele erau chiar urgente.
Finch, sfetnicul de încredere al lordului, hotărî să treacă la un şiretlic: aşeză statuia într-o firidă şi lumea îşi spunea păsurile în faţa acestui chip cioplit. Apoi Finch începu să guverneze el în locul stăpânului. Boala lordului se prelungea şi lucrurile mergeau de minune. Finch prospera, iar statuia de marmură îşi făcea datoria: oamenii i se adresau fără a şti că vorbesc cu o piatră.
Dar, iată că, după un timp, lordul muri. Finch, pentru a nu-şi pierde puterea, îl înmormântă pe ascuns. Lucrurile îşi mai continuară, o vreme, cursul.
Până ce, într-o zi, cineva remarcă lipsa statuii lordului din locul unde fusese expusă iniţial. Atunci, Finch îi ceru lui Gough un duplicat. Dar, spre surprinderea celor iniţiaţi, odată ce statuia îşi văzu chipul cioplit, prinse glas.
Statuia lordului guvernă, vie, mai mulţi ani. Apoi, când se îmbolnăvi, duplicatul ei îi luă locul.
Gough fu obligat să facă un alt duplicat.
După ce muri şi Gough, ultima statuie se văzu lipsită de statuia ei.
Deveni tot mai rigidă. Împietri.
O cioară îşi făcu cuib pe creştetul ei.
Discipolii lui Gough, care făceau mulaje după capodopera maestrului, plictisindu-se într-o zi, ciopliră mici figuri reprezentând cioara de pe creştetul statuii.
În clipa când cioara îşi văzu statuile ei, începu să guverneze între păsări.
