Pe 26 și 27 martie, Consiliul Europei și-a ținut foarte importanta reuniune de primăvară prin videoconferință, pentru prima oară în istoria sa, și, ceea ce contează cel mai mult, va discuta cu precădere problemele create de pandemia de Covid-19. Insolitul „summit” are și o importanță specială, dat fiind că există nenumărate critici asupra felului în care au reacționat UE și unii dintre membrii săi în fața pandemiei respective.
De altfel, de câtva timp, și pornind îndeosebi de la evenimente precum alegerile palamentare din Italia, Austria, Franța, Polonia, Ungaria, Germania, Slovacia, etc., soldate cu surprize de proporții ale unor formații care pun sub semnul întrebării felul de a fi al UE, au tot apărut comentarii referitoare la faptul că foștii lideri ai Uniunii în frunte cu acel Jean Claude Junker, acum dispărut fără regrete de pe firmamentul acesteia, sau eternul tern, dacă mi se permite acest banal joc de cuvinte, Frans Timmermans, ca și unii șefi de stat sau de guvern cu pretenție sunt încremeniți în proiect, depășiți mai mereu de complexele probleme care au apărut și apar în viața UE.
Criza migranților, despre care s-a vorbit atâta și nu s-a făcut mai nimic eficient, este una dintre ele. Nu mai vorbesc aici despre felul execrabil în care acești mahări ai UE și liderii statelor membre au gestionat Brexitul de la început la sfârșit. Evident, toate acestea sunt depășite acum copios de impactul pandemiei de coronavirus. De aceea, în mod firesc, multe dintre comentarii, pornite de la realitatea concretă a momentului, au pus acum punctul pe i, subliniind inadecvarea și lipsa de realism și luciditate a acelor factori.
Dar, înainte de a trece la prezentarea unora dintre aceste comentarii, cred că ar trebui reamintit aici ceea ce spunea Jean Monet, unul dintre părinții fondatori ai UE: „Europa se va edifica în crize și va fi suma soluțiilor găsite la aceste crize”.
Dintr-o atare perspectivă pandemia coronavirusului, care a lovit masiv în Europa, și felul în care a reacționat UE în tot acest context mai mult decât complicat, au fost bomboana de pe pe colivă. Tocmai de aceea ni se par demne de fi prezentate pe larg un editorial publicat, la 18 martie, de prestigiosul cotidian francez „Le Monde” („Coronavirusul arată insuficiențele UE”) și două ample comentarii difuzate de site-ul Slate.fr la 21 și 26 martie a.c., cu aceste titluri semnificative: „Când puterea este de-a dreptul idioată” și, respectiv, „De ce UE a făcut atât de puțin în lupta împotriva coronavirusului”.
„Dezbaterea impactului pandemiei – premieră UE”
Faptul că renumitul ziar parizian a consacrat editorialul unui atare subiect atestă importanța lui deosebită și implicit necesitatea de a se aduce remediile necesare în cadrul UE în tot acest context complicat, în care solidaritatea în sânul Uniunii contează foarte mult pentru soliditatea ei, acum și în viitor. Dar, până să se ajungă la așa ceva e încă un drum lung și greu. Este ceea ce demonstrează și comentariul din care reproducem ample fragmente.
„După ce pandemia a cucerit Europa, mecanismele UE nu au rezistat la reflexele statelor membre de a nu căuta decât răspunsuri naționale la catastrofă”, se arată în chapeau-ul editorialului, care apoi evidențiază „decizia simbolică deosebită” repezentată de faptul că „șefii de stat și de guvern ai celor 27 își țin Consiliul European din 26-27 martie, prin videoconferință, iar ordinea de zi va fi consacrată în mod special pandemiei de coronavirus. Evident, în atare context, problemele care urmau să fie dezbătute – 5G, inteligența artificială, lărgirea UE sau relațiile cu China – au fost amânate”.
„Nu e suficient că amenință zeci de mii de vieți omenești și că devastează economiile, Covid-19 s-a instalat și în UE, problemă vulnerabilă din cauza numeroaselor ei insuficiențe. Problemele sanitare arată competențele naționale ale statelor membre: nu există, deci, o politică europeană unică în domeniul sănătății. Acest lucru nu trebuie să împiedice, teoretic, o coordonare a politicilor naționale la nivel european, dar amploarea pandemiei și rapiditatea cu care ea se extinde au provocat, practic, peste tot în sânul Uniunii reflexele fiecăruia pentru sine, care sunt exact opuse spiritului european. Comisia a trebuit să amintească statelor fondatoare, precum Franța și Germania, că interzicerea exporturilor de material medical în alte țări din UE este o infracțiune la regulile pieței unice”.
Convenția Schengen-încălcată
Totodată, ziarul citat scrie că, în decurs de câteva zile, frontierele au reapărut în sânul UE ocolo unde convenția Schengen, semnată în 1985, le-a șters. Este, acesta, un simbol puternic, în particular la frontiera franco-germană, chiar dacă Uniunea a reluat cel puțin controlul propriilor sale frontiere, închizându-le provizoriu din rațiuni sanitare, neresortisanților din UE.
„Pe plan economic coordonarea europeană este limitată la minimul strict. Componenta monetară, coordonată de Banca Central Europeană, funcționează când bine când rău, chiar dacă instituția condusă acum de Christine Lagarde nu are multă muniție pentru a face față unei noi crize. În schimb, pe plan bugetar lipsa unei Europe este cea mai strigătoare la cer. În timp ce SUA se pregătesc să voteze un plan de 850 miliarde de dolari (între timp suma a ajuns la 2.000 miliarde dolari-n.n.), Bruxellesul, în acest nu a pus decât 37 de miliarde de euro pe masă. Relansarea europeană se face deci în ordine dispersată, la nivelul fiecărui stat membru”.
„Nu este deloc surprinzătotr când se știe că bugetul UE nu reprezintă decât puțin peste 1% din bogăția statelor membre: esențialul marjelor de manevră bugetară rămâne, deci, în mâinile fiecăruia dintre membri. Până acum toate tentativele de a realiza o politică economică la scară europeană au eșuat. Fără o întegrare pe plan bugetar, fără o accelerare a creării uniunii bancare și a unei convergențe a piețelor de capitaluri, fiecare țară este incitată să continue să acționeze în funcție de interesele sale proprii, fără să se preocupe de problemele vecinilor.
Sunt destui ani de când Germania rămâne insensibilă la apelurile Franței de a se întări această convergență (…).Dar această logică a solidarității nu răspunde numai imperativelor dezvăluite de criza euro. Ea ar fi putut constitui un răspuns adecvat în criza sanitară pe care o trăim.Va trebui să tragem învățămintele pentru viitor dacă vrem să salvăm proiectul european”, încheie sec editorialul său „Le Monde”.
De altfel, referitor la criza din UE accentuată de individualismul fiecărui membru îndeosebi cu prilejul crizei coronavirusului, Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, spunea zilele acestea că reflexul inițial al statelor membre de a ridica bariere în sânul UE contra propagării noului coronavirus, felicitându-se pentru „răspunsul european, care a venit în final”. Dar cu ce efecte?
Pe de altă parte, știri pe surse apărute înainea Consiliului European de pe 26-27 martie vorbesc de mari dezacorduri între membrii UE exact pe tema ce trebuia dezbătută!
Isi imagineaza ea ca a dat „un raspuns european”!
Pentru noi l-au dat Merkel si Emil Hurezeanu care a chemat sclavii din Romania la munca la sparanghel.
Acelasi Emil Hurezeanu care facea spume la Europa Libera contra lui Ceusescu si ce „incalcari”face Ceausescu si ce „democrati” sunt ei !
Acum stim ca toate Europa Libera era oficina de securisti !
Acum Hurezeanu securistul decide soarta sclavilor romani pt.stapana sa Germania,spunand ca ambele sunt in avantaj-prima ca-si salveaza fermele si sclavii pt. ca beenficiaza „social-economic” adica sunt saraci si ii hraneste Germania !
Unde sunt fermele noastre de legume si zarzvaturi,in care Ro avea traditie, livram nemtilor rosii si altele ,vagoane ,pe care se bateau ca erau bio? Unde sunt Hurezene, raspunde tu si ai tai distrugatori si acum agenti contra Ro, la dezvoltarea careia va opuneti,pastrand si procuriand mana ieftina de lucru nemtoteiilor bogati si dispretuitori!