Între 2 şi 16 octombrie, la Centrul de Arte Vizuale „Căminul artei”, este deschisă expoziţia internaţională „Salon ARTIS 2010”. Organizat în colaborare cu asociaţia franceză „Ligne et Couleur” (Linie şi Culoare), Salonul reuneşte 44 de arhitecţi-artişti din România, din alte ţări europene (23 din Franţa, 1 din Italia, 1 din Olanda) şi 2 din SUA, având ca invitaţi de onoare doi artişti vizuali: graficianul, pictorul şi profesorul univesitar Nicolae Aurel Alexi şi pictorul american Jerry W. McDaniel.
Scopul acestei manifestări, după afirmaţia curatoarei expoziţiei, Marina Nicolaev, este dialogul dintre arhitecţi-artişti din diverse generaţii şi spaţii geografice, de la maeştrii consacraţi (Dan Bota, Gheorghe Leahu, Aurel Ierulescu, Militza Sion) la artişti tineri talentaţi nu numai în profesia lor de bază, dar şi în artă.
Deşi apropierea arhitecţilor de artele vizuale este o realitate de mult acceptată, iar pentru unii dintre ei pictura şi grafica au încetat de mai fi „violon d’Ingres”, cum ar fi, ca să dăm numai un exemplu, cazul lui Dan Bota, calitatea lucrărilor expuse la Căminul Artei justifică titlul Salonului.
Asociaţia „Ligne et Couleur” există din 1935, continuând tradiţia celebrei „LADLN” („Les Amants De La Nature”), creată în 1881 şi funcţionând până în perioada Primului Război Mondial. Ea cuprinde arhitecţi şi studenţi la arhitectură care au, dincolo de profesia lor, pasiunea picturii, graficii, sculpturii sau altor arte vizuale. Asociaţie non-guvernamentală, „Ligne et Couleur” colaborează cu alte instituţii cu program cultural similar din Germania, Anglia, Scoţia, Italia (Veneţia), Polonia, Ungaria, Austria şi cu grupul „Architectes Artistes Roumains” („Omnigraphies”).
Jerry W. McDaniel, Turnul Eiffel Pretutindeni
Curatoarea expoziţiei, Marina Nicolaev, doctorand în arhitectură şi patrimoniu la Paris, membru activ al asociaţiei „Ligne et Couleur”, a propus ca Salonul internaţional al artiştilor-arhitecţi să fie organizat anul acesta în România. S-au asociat ideii ei Uniunea Artiştilor Plastici şi Uniunea Arhitecţilor din România, asociaţia culturală „Omnigraphies”, din Franţa, şi „Blue Heron Foundation”, din California, din partea căreia participă la expoziţie arhitecta română din Los Angeles Ioana Urma.
Între Turnul Eiffel şi Biserica Enei
Desigur, prin forţa lucrurilor, nu putem vorbi despre calităţile fiecărui expozant în parte. În sala devenită ca prin minune elegantă, graţie excelentei panotări, în care rigoarea arhitectului şi ochiul artistului se trădează în egală măsură, centrul rotondei este ocupat de „dipticul”, un peşte abstract, al lui Dan Bota, artist original, a cărui formaţie de arhitect se simte numai în construcţia riguroasă a compoziţiei, dublată însă de o sensibilitate cromatică excepţională. Lucrarea lui este flancată de două ironic-romantice compoziţii semnate de Nicolae Aurel Alexi, în stilul său inconfundabil, un „Portret” de epocă şi o scenă concepută aproape ca un decor de teatru, şi de piesele „pictorului eterogen”, cum îi place să se definească, Jerry W. McDaniel. Artist şi profesor de artă şi design, McDaniel a avut prima întâlnire cu România prin poezia lui Lucian Blaga, cu prilejul unui recital susţinut de poeta Lavinia Lazu în America. Rezultatul, o serie de picturi, inspirate de lirica poetului, printre care şi „Eu vreau să joc”. Operele din expoziţie, „Turnul Eiffel Pretutindeni” şi „Amsterdam la 4 Dimineaţa”, la limita figurativului şi abstractului, lasă să se bănuiască un artist complex, înrudit cumva, prin structurarea imaginii, cu spiritul colegilor de simeză de la Salonul Artis. Arhitectă cu state de serviciu excelente, al cărei studio se ocupă de proiecte comerciale, design urban, Ioana Urma este şi o pasionată de grafică, de la gravură la ilustraţie de carte sau imprimeuri pe T-shirt-uri. Profesor de design de peisaj sau de interior, artista dovedeşte o reală sensibilitate pentru limbajul plastic.
Din spaţiul românesc se remarcă în mod special acuarelele cunoscutului arhitect Gheorghe Leahu, apărător îndârjit al Bucureştiului vechi, autorul unor remarcabile volume despre clădirile Capitalei dispărute sub buldozerele ceauşiste sau despre patrimoniul altor oraşe din ţară, care expune de această dată imagini din Sibiu, Militza Sion, de al cărei nume de arhitect se leagă nu numai proiectarea de clădiri oficiale sau de apartamente, dar şi modernizarea centrului unor oraşe, cum ar fi Miercurea Ciuc, dar a cărei grafică a fost distinsă cu mai multe premii, Aurel Ierulescu, ale cărui şase sculpturi în bronz dau viaţă centrului sălilor, cu volumele lor puternice, Sorin Groşeanu-Piscuri… Printre tineri, alături de Florin Petrachi, Amalia Dulhan, Bogdan-Alexandru Ungureanu sau Florin Pantilimon, se detaşează timişoreanul prin adopţie Dmitry Brodetsky, născut la Chişinău.
Arhitecta Martine Delaleuf, preşedinta asociaţiei „Ligne et Couleur”, este autoarea unei picturi în culori vii, construind un univers între vis şi realitate, de o senină claritate. Creaţia ei vizuală a fost, de altfel, recompensată cu Medalia de Argint a Salonului Artiştilor Francezi şi cu Premiul Academiei de Arte Frumoase, numele ei fiind apreciat şi în licitaţiile de la Cornette de Saint-Cyr din Paris. O oprire se impune în faţa compoziţiilor abstracte ale Djamilei Belloul, ale cărei geometrii relevă inspirate juxtapuneri de materie şi culoare. Remarcabile lucrările semnate de Lucia Lazzarotto, Pierre Foliet, Jacques Gandelin sau Gilbert Guillemaut. Din lunga listă a expozanţilor, mai spicuim câteva nume: Charles Bignon, prezent în multe expoziţii, nu numai în Franţa, dar şi la New York, la Londra sau în Spania, Francisca Stoenescu, Ursula Leszkiewicz- Uleski, Catherine Winogradoff, Sonia Winogradoff, Maria Uzoni.
Martine Delaleuf
Salonul Artis 2010 este, incontestabil, o reuşită. Marina Nicolaev şi Sorin Groşeanu-Piscuri au reuşit o panotare ce lasă loc tabourilor să respire şi au grupat cu ştiinţă operele ce se pun reciproc în valoare, lucru deloc uşor în cadrul unei asemenea diversităţi.
Expoziţia demonstrează încă o dată, dacă mai era nevoie, că formaţia de arhitect implică o componentă artistică şi că, în multe cazuri, cele două domenii se pot întâlni în mod fericit în creaţia aceluiaşi autor. Mai important încă, ea prilejuieşte întâlnirea cu un eveniment „occidental” nu numai ca spirit, dar şi ca realizare concretă.
