Ungaria, veriga slabă

La finele anului 2017, Comisia Europeană a luat o decizie riscantă – activarea procesului de suspendare a dreptului de vot al Poloniei în UE, din cauza noilor legi ale justiției adoptate de regimul controlat de Jaroslaw Kaczynski. Acțiunile guvernului Poloniei, precum și ale Bruxelles-ului vor viza influențarea deciziei Ungariei de a se opune sau nu pedepsirii Poloniei, o decizie care poate afecta uriaș unitatea UE.

Prima vizită oficială a noului premier polonez, Mateusz Morawiecki, a fost grăitoare – a ales ca destinație Budapesta, nu o capitală vestică. Vizita a fost interpretată diferit în Polonia și în Vest. Presa europeană consideră că vetoul Ungariei împotriva activării Articolului 7 este garantat. Presa poloneză consideră ca Moraviecki s-a întâlnit cu Viktor Orban nu pentru a-i mulțumi pentru sprijin, ci pentru a obține un sprijin deloc sigur.

Un aliat nesigur

Gazeta Wiadomosci arată ca jurnaliștii polonezi au fost „trădați“ la Budapesta de confrații de la agenția de stat, care au refuzat să pună vreo întrebare celor doi premieri despre Articolul 7, așa cum se înțeleseseră anterior cu colegii de breaslă. Orban și Morawiecki nu au spus o vorbă despre acest element central al întâlnirii lor. Ulterior, Viktor Orban a declarat că „Ungaria susține Polonia“, din nou, fără referire la spinoasa problemă de la Bruxelles. În Slovacia, o altă țară din Grupul Vișegrad, publicația Pravda scrie că regimul Kaczynski nu a uitat de trădarea lui Viktor Orban în momentul în care a susținut candidatura lui Donald Tusk, rivalul actualului regim polonez, la șefia Consiliului European. Pentru presa liberală (de opoziție) de la Varșovia, toate acestea sunt semnale că Ungaria nu este un aliat credibil pentru guvernul polonez.

Cameleonul Viktor Orban

Pornind de la semnalele transmise de recenta întâlnire la nivel înalt de la Budapesta, revista americană Foreign Policy oferă o rețetă pentru „spargerea axei iliberale din Europa de Est“. Articolul este semnat de Slavomir Sierakowski, 38 de ani, activist politic de stânga, absolvent al Colegiului Invizibil, având legături cu Fundația pentru o Societate Deschisă a lui George Soros. Premierul Viktor Orban este un oportunist și un cinic, în timp ce Jaroslaw Kaczynski este un fanatic care crede cu tărie în convingerile sale, scrie Foreign Policy. Orban și-a început cariera politică în anii 1990 expulzându-i pe ruși din țară, după ce a primit o bursă Soros la Oxford, unde a stat sub aripa polonezului Zbigniew Pełczyński, fondatorul Colegiului Invizibil din Polonia, mai sus amintit. Acum, Orban este unul dintre cei mai proruși politicieni din UE. Kaczynski rămâne însă dedicat liniei sale conservatoare antiruse și cu siguranță nu vede cu ochi buni cum Orban forțează o autonomie teritorială pentru maghiarii din Ucraina, în timp ce Kievul se luptă cu Rusia. Apoi, Ungaria este o țară cu o populație redusă, dependentă de exporturile în UE, iar unul din trei locuri de muncă este oferit de companii germane. Economia Poloniei se sprijină mult pe consumul intern și are o populație de patru ori mai mare. Toate acestea fac din Ungaria un aliat nesigur pentru Polonia.

O putere „iliberală“ utilă Vestului

Regimul Orban nu poate fi îndepărtat decât cu costuri mari. Orban este apreciat de un procentaj uriaș din electorat și poate mobiliza lesne prin discurs naționalist sute de mii sau milioane de maghiari din țările vecine, cărora Orban le-a dat pașaport ungar. Ungaria are o minoritate romă considerabilă și este pe ruta migrației, alte două elemente care facilitează un discurs naționalist unificator. În schimb, guvernul polonez are de partea sa un procentaj mai mic din populație (38% la ultimele alegeri), nu se confruntă cu fenomenul migrației, nu are diaspora maghiară. Sunt elemente care, în laboratoarele capitalelor occidentale, pot fi folosite pentru șubrezirea regimului Kaczynski.

Puterile vestice par să se fi împăcat cu o Ungarie „iliberală“, pentru că guvernul Orban este greu de îndepărtat, dar mai ales pentru că este vulnerabil și șantajabil pe plan extern. Astfel se explică de ce UE nu a activat Articolul 7 în momentul modificării Constituției ungare, în 2011, al ofensivei lui Orban împotriva judecătorilor și a presei, în anii ce au urmat. Polonia este însă o miză mult mai mare: putere economică regională, voturi multe în Consiliul UE, piață de desfacere mare. Sunt suficiente motive pentru care Bruxelles-ul să „cumpere“ vetoul lui Viktor Orban.