Vânzarea României la Moscova

Pozițiile recente ale senatorului Șerban Nicolae arată o neînțelegere radicală a istoriei. Au măcar meritul de a readuce în discuție un mit drag multora – vînzarea României de „perfidul Albion… “ către Iosif Stalin. Despre ce este vorba? Despre „Acordul de procentaj“ – o înțelegere încheiată peste masă între Stalin și Churchill, de fapt, o împărțeală a Europei Centrale și de Est spre finalul războiului. Este o acuzație adusă Londrei care, cu acea ocazie, ne-ar fi trădat pe noi, românii. Cred că trebuie să renunțăm să tratăm istoria din perspectiva sentimentelor și să ne întoarcem la fapte. Prefer o analiză rece, singura care poate oferi măcar un dram de adevăr.

În 1944, Armata roșie se îndrepta pe un front de mii de km, de la Baltica la Marea Neagră spre Vest și amenința să ocupe Europa. Era un adevărat coșmar politic pentru occidentali. Roosevelt era preocupat de frontul din Pacific și de o utopică societate a națiunilor care ar fi trebuit să asigure pacea mondială. Mai pragmatic și bun cunoscător al bolșevismului, fără iluzii în ce îl privește pe aliatul de atunci, Iosif Stalin, Churchill s-a grăbit să se ducă la Moscova, în octombrie 1944, să găsească un acord. În lipsa acestui acord, Churchill vedea o Europă ocupată în întregime de Armata roșie. Era obligatoriu să se înțeleagă cu Stalin înainte ca rușii să ajungă la Berlin. Churchill avea un interes mare aici. Nu dorea ca Armata roșie – aflată deja cu arme și bagaje, cu diviziile redutabile de tancuri la București și Sofia – să ocupe peninsula Balcanică. Două erau inconvenientele 1- apropierea de Bosfor și Dardanele, visul rușilor fiind cucerirea Istanbulului. 2 – voia să prevină ocuparea Greciei, care i-ar fi apropiat pe ruși periculos de Canalul de Suez, esențial pentru supraviețuirea Imperiului Britanic, drumul spre India.

Churchill și Stalin s-au întîlnit la Kremlin pe 9 octombrie, unde s-a încheiat celebrul acord pentru împărțirea Europei, notat pe un banal șervețel de hîrtie și aprobat de cei doi lideri. Moscova lua 90% influență, Londra 10% din România. Grecia: Moscova 10%, Londra 90%; Ungaria și Iugoslavia: Moscova egal, cîte 50%; Bulgaria:Moscova 75% , Londra 25%. Churchill i-a întins șervețelul lui Stalin, care a fost de acord, și i l-a înapoiat. „Oare nu este cinic să dispunem în această manieră de soarta a milioane de oameni? Hai să ardem hârtia!“, a spus Churchill. „Nu, păstrați-o!“, a zis Stalin. La Kremlin s-a mai negociat pe 10 și 11 octombrie 1944, cu miniştrii de Externe. O primă observație – chiar și așa, Stalin nu a respectat acordul, preferind să ia 100% din Europa Central și de Est.

Pe baza acestui episod s-a considerat că Chuchill a vîndut România lui Stalin. Că el ar fi adus chiar comunismul în România, deschizînd calea Armatei roșii. I s-a reproșat că Churchill nu s-a opus acestei invazii etc. Churchill – din cauza asta – nu are o imagine bună în România. Greu de acceptat, totuși. Churchill nu a făcut decît să constate că Armata roșie ocupase România și Bulgaria. În acest sens, îi „ceda“ lui Stalin ceea ce deja avea. Marea Britanie nu avea resurse să îl determine pe Stalin să se retragă cu Armata roșie înapoi în Rusia. Stalin considera Europa pradă de război și credea că nu va mai pleca de aici niciodată. Era visul revoluției mondiale al lui Lenin, dar și o ambiție imperială tipic rusească. Peste tot unde se găsea Armata roșie aveau să instaleze regimuri comuniste, așa cum i-a spus Stalin lui Milovan Djillas, trimisul lui Tito. Interesul major al lui Churchill era să țină Grecia în afara zonei de ocupație sovietică. La rigoare s-ar putea spune că a fost un troc – România contra Greciei. Să nu uităm, Winston Churchill era liderul Marii Britanii și rolul lui era să salveze Imperiul Britanic, nu România, Bulgaria, Ungaria etc.

Acuzația că Churchill a vîndut România, pe care am auzit-o, uneori, chiar și printre istorici, nu se susține.