Senatorul PNL Varujan Vosganian – de regulă un politician care nu intră în polemici decât dacă sunt de natură economică – îl pune la punct pe Vladimir Tismăneanu în tentativa acestuia de a-i clasifica pe români în funcţie de poziţionarea faţă de Traian Băsescu. Pe blogul său personal, Varujan Vosganian îi atrage elegant atenţia lui Tismăneanu nu doar că greşeşte, dar că de fapt ceea ce consideră el că este alb este în realitate negru. Vă prezentăm integral textul scris de Varujan Vosganian.Sfânta Demagogie
Citesc un text al lui Vladimir Tismăneanu în “Evenimentul zilei” din 1 aprilie 2010. El poartă titlul “Ceasul clarităţii morale”. Un comentariu al acestui articol ne poate arăta cât de periculoasă este neînţelegerea sensului clipei istorice pe care o trăim şi încotro ne duce dacă, aşa cum zice autorul, nu ne potrivim, cu adevărat, ceasurile după fusul orar al clarităţii morale. Nu ştiu, însă, dacă avem cu toţii în vedere aceeaşi oră exactă, atunci când mergem la întâlnirea cu legile morale.
Textul lui Tismăneanu are ceva din tonul înflăcărat şi ultimativ al mesajelor revoluţionare ale anilor cincizeci. Conţinutul e, fireşte, anti-comunist, dar dacă punem negaţia, ca în legile lui Morgan din teoria mulţimilor, putem da peste un frumos pamflet de la şcoala de literatură, de pe vremea când Labiş încă nu se dumirise cum e cu comunismul. Ascultaţi: “Există momente în istorie când timpul se accelerează. Este ceea ce se petrece acum în România. După ani de zile de torpoare, de boicotare, sabotare şi sfidare a revendicărilor legitime ale societăţii civile, ale forţelor anti-totalitare, iată că mobilizarea civic-democratică dă, în fine, roade”. Sau “Votarea Legii Lustraţiei va fi o încercare revelatoare pentru clasa politică din România la două decenii de la prăbuşirea oficială a regimului comunist. Vor cădea măştile. A sosit momentul ca statul de drept să aşeze lucrurile în matca lor firească. Forţele politice democratice au acum prilejul să-şi afirme deschis valorile. Testul va veni curând. Se vor despărţi, limpede şi categoric, apele”.
Poate că acest ton ar fi fost nimerit în anii ’90, pe vremea când, cu aproape douăzeci de ani mai tineri, îngroşam rândurile manifestanţilor din Piaţa Universităţii. Ori poate la începutul deceniului urmator, când PSD şi PRM ocupau trei sferturi din fotoliile parlamentare. Dar acum?!? Iată ce spune Tismăneanu: “Întâlnirea dintre exponenţi proeminenţi ai societăţii civile şi doamna Roberta Anastase a rezultat în angajamente cruciale pentru viitorul democraţiei româneşti”. Autorul nu se/ne întreabă de ce era nevoie de această întâlnire? Iată de ce era nevoie, pentru că aceeaşi Cameră a Deputaţilor, cu majoritatea reprezentată de doamna Roberta Anastase, blochează de multă vreme Legea lustraţiei, aflată la votul final. Pentru ce trebuia Doru Mărieş să reia în ianuarie 2010 greva foamei căutând adevărul despre revoluţie şi mineriade? Doar Ion Iliescu nu mai este preşedintele României!?!
Probabil că dacă Doru Mărieş şi Asociaţia 21 Decembrie nu continuau mişcările de protest, lucrurile ar fi rămas tot aşa în ce priveşte Legea lustraţiei. Ca să nu mai vorbim de faptul că nu înţeleg de ce o iniţiativă legislativă care a trecut toate procedurile parlamentare mai trebuie să aştepte până în 20 mai pentru a fi votată?
Dacă mai era vreo urmă de îndoială în legătură cu ataşamentul lui Vladimir Tismăneanu, iată rândurile de final, scrise cu aceeaşi înfierbântare revoluţionară: “La antipodul statului de nedrept, deci al celui comunist, se află statul de drept. Este o construcţie în raport cu care toţi omenii de bună credinţă trebuie să se simtă solidari şi responsabili. E nevoie de legi precum cele recomandate în Raportul Final al Comisiei Prezidenţiale. Este nevoie de legi reparatorii pentru victimele abuzurilor comuniste. Este nevoie de adoptarea legii de reducere a pensiilor securiştilor şi activiştilor. Cei care au crezut că pot fereca şi batjocori la nesfârşit adevărul s-au înşelat”.
Eu, dacă citesc bine, înţeleg că cei care batjocoresc şi ferecă adevărul sunt Traian Băsescu şi Roberta Anastase, pentru că împotriva lor s-a ridicat protestul societăţii civile. N-am auzit până acum ca protestele vreunei societăţi civile democratice să se îndrepte împotriva opoziţiei. Liberalii, care au iniţiat legea lustraţiei, nu au, desigur, şi cheile arhivelor. Am văzut bine la alegerile prezidenţiale cât de uşor îi este lui Traian Băsescu să mobilizeze structurile informative. Nu cred că e mai dificil să scoţi la iveală câteva dosare, decât să mobilizezi serviciile de informaţii interne şi externe, pe cel de telecomunicaţii speciale ori ambasadele pentru a sensibiliza votanţii de pretutindeni şi a ţine socoteala voturilor. Cine altcineva poate fereca şi batjocori adevărul, dacă nu chelarul şi chelăreasa care ţin cheile pivniţelor cu dosare? Or, noi ştim bine cine sunt chelarul şi chelăreasa.
Am, însă, sentimentul că Vladimir Tismaneanu s-a gândit exact pe dos, şi anume că oamenii de bună credinţă (am mai auzit sintagma asta!) sunt susţinătorii lui Traian Basescu şi că e nevoie de legi reparatorii pentru victimele abuzurilor, cum scrie în Raportul Comisiei Prezidenţiale. Îl informez pe domnul Tismăneanu că astfel de legi există, numai că oamenii de bună credinţă de care vorbeşte domnia sa nu le prea respectă. În anul 2008, guvernul liberal a acordat despăgubiri, în bani şi acţiuni, pentru repararea unor abuzuri din perioada comunistă de peste 4 miliarde de lei. În 2009, nivelul reparaţiilor a scăzut de peste zece ori, la nivelul a trei sute şi ceva de milioane de lei!!! În diverse stadii de procedură sunt încă solicitări de ordinul a peste opt miliarde de lei. Cine batjocoreşte adevărul şi sfidează Raportul final, domnule Tismăneanu? Sunt de accord cu dumneavoastră că pensiile securiştilor şi activiştilor trebuie reduse. Dar asta nu trebuie folosită ca pretext pentru a lovi în drepturile castei militare, în încercarea disperată de a reduce fondurile de pensii.
Împărtăşesc multe din cele ce le-aţi spus, domnule Tismăneanu. Nu sunt, însă, de acord, cu tonul dumneavoastră de înfierare revoluţionară care încearcă să transforme pe oricine i se opune lui Traian Băsescu în antidemocratic, batjocoritor al adevărului, oameni de rea credinţă de pe feţele hâde ale cărora măştile trebuie să cadă. Iar conducătorii acestei ţări, în vremea cărora se întâmplă toate astea – blocarea legii lustraţiei, ignorarea drepturilor persoanelor îndreptăţite să primească despăgubiri, dispreţuirea gestului lui Mărieş până la ultima limită, deschiderea cu ţârâita a arhivelor s.a. -, sunt apostolii statului de drept. Această demagogie să fie ceasul clarităţii morale pe care îl sperăm?
