Descendent al unei înstărite familii din Moldova, Vasile Sion s-a născut la Corcioveni-Tecuci, la 29 decembrie 1869. După absolvirea școlii și liceului la Bârlad, a studiat literele și dreptul la Universitatea din Iași.
După un an se răzgândește și se înscrie la Facultatea de Medicină din București, urmând ca în 1898 să-și ia doctoratul în medicină și chirurgie. Până a ajunge profesor la Catedra de igienă a Facultății de Medicină din București (1903), a fost profesor suplinitor în anul 1901 și, din 1902, profesor agregat la Facultatea de Medicină din Iași. Mai înainte de a opta exclusiv pentru profesorat și medicina „experimentală”, a cochetat cu medicina clinică la București, specializându-se pe lângă mai mulți profesori conducători de clinici și servicii medicale.
Experiența lui didactică avea să se desăvârșească după ce a început colaborarea cu profesorul Victor Babeș la Institutul de patologie și de bacteriologie. Colaborarea a început în octombrie 1891, când doctorul și profesorul Victor Babeș îl invita pe o poziție de „asistent benevol, aspirant, preparator” la Institutul fondat și condus de el. În această calitate va desfășura o intensă activitate didactică (ține orele de laborator la cursurile profesorului Babeș), de cercetare (studiază, printre altele, patologia holerei și a pestei) și de editare (publică în colaborare cu Victor Babeș numeroase studii în reviste din țară și străinătate). A fost coautor al monografiei despre boala pelagrei, descriind anomaliile congenitale cauzatoare de deces în „Tratatul de patologie și terapie specială”, sub redacția profesorului vienez K.W.Nothnagel (apărut în două ediții, în 1901și 1902).
După cinci ani de stagiu petrecuți lângă Victor Babeș ajunge șeful „serviciului patologic”, pe care îl va conduce timp de patru ani. În noiembrie 1900, se transferă la Iași, la catedra de igienă a Facultății de Medicină. Trei ani mai târziu, a fost chemat la Facultatea de Medicină din București, la Catedra de Igienă, în locul regretatului Iacob Felix.
Între anii 1914-1918 a fost directorul general al „Serviciului Sanitar al României”, iar în anii războiului a condus această instituție cu multă responsabilitate și dăruire. În primii doi ani de directorat (care au corespuns cu anii de neutralitate a României) și-a dedicat toate eforturile alcătuirii unei strategii de asistența medicală a populației civile și militare în vreme de război, în colaborare cu „Serviciul Sanitar militar”. Aceasta a presupus: împărţirea ţării în trei „inspectorate sanitare generale”; alcătuirea rețelei comune de spitale fixe și mobile; asigurarea cu medici, sanitari și infirmieri pentru spitale și mici unităţi sanitare, aprovizionarea cu medicamente, instrumentar medical și produse sanitare, cu alimente, îmbrăcăminte, lenjerie de spital și logistică de transport (organizarea serviciului de ambulanțe).
În doctorul Vasile Sion, Victor Babeș a avut nu numai un colaborator avizat ci și un prieten în momentele dificile când detractorii săi au încercat să-l prezinte drept colaboraționist cu autoritățile germane de ocupație din București, dintre anii 1917-1918. În anul 1918 doctorul Sion, bolnav (fusese contaminat cu tifos în timpul războiului), se retrage din fruntea administrației sanitare civile. În locul său a fost numit doctorul Alexandru Slătineanu, fost colaborator al lui Cantacuzino la Laboratorul de medicină experimentală din București. Vasile Sion se va întoarce la Catedra de igienă de la Universitatea București. Nu pentru mult timp, întrucât moare la 8 septembrie 1921, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu din București.
De menționat este faptul că doctorul Vasile Sion a fost căsătorit cu Lucreția Moscuna (1870-1932), de profesie medic obstetrician, și au avut doi copii. Lucreția Sion și soțul ei, Vasile Sion, au fost fondatorii „Căminului Moaşelor Rurale” din Şos. Kisselef şi ai maternităţii Societății „Materna”. Doctorița, al cărei nume este puțin cunoscut astăzi, a fost elevă şi asistentă a profesorilor Victor Babeş şi Nicolae Kalinderu, iar activitatea ei ştiinţifică a clasat-o printre cei mai buni medici din ţară. Doctorița Lucreţia Sion a încetat din viață în 1932.
D.S. Olteanu, muzeograf Muzeul Victor Babeș, secția Antropologie Urbană, Muzeul Municipiului București
Sursă foto:
https://muzeu.unibuc.ro/ro/bellu-vasile-sion/
