Declaraţia liderului social-democraţilor, Victor Ponta, privind demararea procedurilor de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu în cazul în care acesta va promulga Legea pensiilor, mi se pare a fi o uriaşă gogomănie. Pentru simplul fapt că, indiferent din ce unghi o privim, ea este nu doar sortită eşecului, ci şi cvasi-imposibilă.
Haideţi să judecăm la rece. Legea pensiilor este contestată la Curtea Constituţională. Dacă judecătorii acestei instanţe decid că legea este neconstituţională, atunci declaraţiile şi intenţiile lui Victor Ponta rămân fără subiect. Invers – şi nu exclud această variantă, ţinând cont că la Curtea Constituţională sunt cinci judecători din nouă favorabili actualei puteri -, dacă va fi respinsă sesizarea de neconstituţionalitate, atunci îmi este foarte greu să cred că judecătorii Curţii vor fi de acord că, prin promulgarea legii, Traian Băsescu încalcă Legea fundamentală.
În fapt, lucrurile sunt clare: avem o lege adoptată printr-o fraudă uriaşă, dar dacă Curtea Constituţională îi dă undă verde spre promulgare, atunci, din punct de vedere juridic, Traian Băsescu este curat dacă semnează decretul de promulgare. Toţi cei care au protestat şi protestează – pe bună dreptate – privind marea fraudă îi vor înjura pe judecători, pe Traian Băsescu, pe PDL, pe Roberta Anastase, dar mai mult nu vor mai avea ce face. Chiar şi în cazul în care – cel puţin aşa susţin persoane informate şi familiarizate cu ce se întâmplă în culisele Parlamentului European – conducerea PPE va recomanda restabilirea legalităţii în ceea ce priveşte frauda de la Legea pensiilor.
Să presupunem deci că judecătorii Curţii Constituţionale decid că totul este în regulă, Traian Băsescu promulgă Legea pensiilor, iar PSD demarează procedurile de suspendare a şefului statului. Observ că foarte puţini se întreabă ce va urma. Curtea Constituţională va da un verdict previzibil: Traian Băsescu nu a încălcat Constituţia. Cum decizia Curţii este doar consultativă, suspendarea preşedintelui va fi supusă plenului. Aici intervine primul hop: ca să obţină câştig de cauză, opoziţia trebuie să atragă circa 20-22 de voturi din zona majoritarilor. Nu o va face, eşecul va fi relativ greu de suportat. Să admitem că se vor găsi voturile necesare, şi plenul decide suspendarea. Cu asta nu s-a rezolvat nimic. Urmează referendumul. Ei bine, aici e aici. Opoziţia trebuie să aducă la urne minimum 9 milioane de alegători şi jumătate plus unu dintre cei care vor vota să se pronunţe împotriva lui Traian Băsescu. E bine, aceste două condiţii obligatorii mi se par dificil de realizat. Cel mai greu este să aduci 9 milioane de oameni la vot. Nu văd realizându-se această condiţie. Pentru că mămăliga totuşi explodează foarte rar şi foarte greu la români. Dacă în această toamnă ar fi ieşit în stradă, instantaneu, câteva sute de mii de oameni care să protesteze faţă de tăierea salariilor, a pensiilor, de creşterea tarifelor la servicii şi utilităţi, atunci se putea spune că „sunt semnale” privind atingerea cvorumului de vot. Dar cum nici sindicatele nu reuşesc să aducă la banale mitinguri de protest mai mult de 10.000 de oameni, atunci este clar că un posibil referendum nu va avea şanse să fie validat.
În aceste condiţii, Opoziţia va pierde o bătălie de o importanţă capitală, care s-ar putea să aibă consecinţe negative în perspectiva viitoarelor alegeri. În paralel, Traian Băsescu (şi alături de el PDL) va poza (din nou) în victimă, opozanţii săi vor fi acuzaţi că nu respectă decizia Curţii Constituţionale şi astfel va reuşi să înceapă din nou urcuşul în topul procentelor. Faptul că, acum, în sondaje, între 60 şi 80% dintre cei chestionaţi spun că ar vota suspendarea şefului statului NU trebuie să-i încălzească pe liderii opoziţiei. Una spui în faţa operatorului unui institut de sondare a opiniei publice, şi alta este realitatea de la urne. Şi am să explic de ce. Reprezentanţii Opoziţiei se pare că au cam uitat cum s-au desfăşurat ultimele prezidenţiale. Nici PSD şi nici PNL nu sunt pregătite pentru un scrutin dur, pe viaţă şi pe moarte. Nici din punct de vedere financiar, nici din punct de vedere logistic. Şi nici Ponta şi nici Antonescu nu au în spate o armată de consilieri aşi în materie de propagandă şi manipulare aşa cum are Traian Băsescu. În ultimă instanţă, să nu uităm că PDL va organiza referendumul.
Ţinând cont de toate cele de mai sus, cred că demersul lui Ponta este unul pripit, unul pur de imagine. Dacă se opreşte aici (la nivelul declaraţiilor), îl înţeleg şi îl aprob. Dacă însă va trece la fapte, atunci nu pot spune decât că are drept scop reabilitarea lui Traian Băsescu. În limbaj de stadion, acest lucru se cheamă blat.
