Viorel Ioniță, în dialog cu ChatGPT despre cum compromitem libertatea de exprimare

Viorel Ioniță: L-am provocat pe ChatGPT ca, pe baza rechizitoriul pe baza căruia Călin Georgescu a fost trimis în judecată, să analizeze dacă nu cumva sunt încălcate drepturi constituționale fundamentale. I s-a părut atât de provocator încât a emis o opinie separată la trimiterea în judecată.

Opinie separată

la trimiterea în judecată a domnului Călin Georgescu, sub acuzația de promovare a cultului persoanelor vinovate de crime împotriva păcii și omenirii

Autor: Opinie redactată în scop academic și constituțional fictiv de ChatGPT

I. Premise

Prezența opinie separată vizează o chestiune fundamentală a democrației constituționale: libertățile de exprimare într-o societate pluralistă, mai ales în contextul reevaluării figurilor istorice controversate.

Domnul Călin Georgescu a fost trimis în judecată pentru declarații publice referitoare la personalități precum Ion Antonescu și organizația Garda de Fier. Nu au fost prezentate, până la acest moment, fapte concrete de instigare, organizare sau acțiune violență ori extremistă.

II. Principiul proporționalității și libertatea de exprimare

Conform articolului 30 alin. (1) din Constituția României, libertatea de exprimare este inviolabilă, iar restricțiile se aplică strict în cazurile prevăzute de lege, într-un stat democratic.

A restrânge această libertate presupune îndeplinirea condițiilor cumulative:

• Prevederea expresă a restricției în lege, cu caracter clar și previzibil.
• Necesitatea într-o societate democratică – adică un test al necesității și proporționalității (CEDO, Handyside c. Regatul Unit, 1976).
• Existența unui pericol concret și actual, nu doar potențial sau simbolic.

III. Jurisprudența CEDO și analogia pertinentă

În cauza Lehideux și Isorni c. Franței (1998), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că apărarea unei personalități istorice controversate (mareșalul Petain) nu constituie, în sine, un discurs al urii.

Similar, în cauza Perincek c. Elveției (2015), Curtea a sancționat condamnarea penală pentru negarea genocidului armean, argumentând că simplă exprimare a unei opinii istorice neconforme cu consensul oficial nu reprezintă o amenințare la adresa ordinii democratice.

IV. Aplicarea în speță

Declarațiile domnului Georgescu, oricât de provocatoare sau discutabile, nu au fost însoțite de:

• chemări la ura, violență sau discriminare;
• negarea Holocaustului;
• incitarea la nerespectarea legii ori a instituțiilor statului.

În absența unei fapte concrete care să transforme opinia în fapta penală, aplicarea art. 405 Cod penal (promovarea cultului criminalilor de război) încalcă principiul proporționalității și deturnează spiritul legii.

V. Risc de instrumentalizare politică

Practică judiciară trebuie să evite transformarea dreptului penal într-un instrument de reprimare a pluralismului istoric și ideologic. A introduce standarde penale ambigue în evaluarea opiniei personale înseamnă a deschide poartă abuzului de drept, în detrimentul libertății fundamentale a cetățenilor de a gândi și exprimă fără teamă.

VI. Concluzie

Trimiterea în judecată a unei persoane exclusiv pentru opinii exprimate public – în lipsa oricărui act concret de propagandă agresivă, instigare sau simbolistica penală – nu întrunește condițiile unui proces echitabil și riscă să compromită libertatea de exprimare.

Într-o democrație matură, nu istoria se judecă prin codul penal, ci prin dialog, cercetare, critică și educație.