Astă-seară, la Sala Palatului, celebrul Tom Jones va cânta pentru a treia oară în România. Concertul face parte dintr-un turneu european pe care muzicianul de 71 de ani îl întreprinde pentru promovarea ultimului său album, „Praise & Blame”.
„Tom Voice”, cum este numit în Ţara Galilor natală, Thomas Jones Woodward s-a născut, în 1940, în Treforest, lângă Cardiff, în familia unui miner. Numele Tom Jones avea să i-l dea managerul său, cunoscutul Gordon Mills, dorind să facă şi o legătură cu personajul cu acelaşi nume, velş şi el, din filmul lui Tony Richardson ce rula atunci pe ecrane, inspirat de romanul „The History of Tom Jones” de Henry Fielding.
A fost un elev mediocru, din cauza dislexiei şi a unei tuberculoze apărute la 12 ani, care l-a ţinut în pat aproape doi ani. Doi ani, în care principala sa ocupaţie era ascultatul muzicii. La 16 ani s-a căsătorit cu Linda, care avea aceeaşi vârstă, cu numai o lună înainte de a li se naşte un copil, Mark. Nimeni nu bănuia atunci că acesta va deveni cândva impresarul tatălui său. În 1963 ajunge solistul unei formaţii locale, „Tommy Scott and the Senators”. La un concert al lor îl descoperă Mills, care îl lansase deja pe Engelbert Humperdinck. „N-am avut nevoie decât de primele câteva măsuri ca să mă conving că avea o voce care îl putea face cel mai mare cântăreţ din lume”, mărturisea el mai târziu.
Pasiunea cântăreţului trece întotdeauna dincolo de scenă
Managerul îl duce la Londra, unde casele de discuri nu sunt încântate ascultându-i vocea aspră şi văzându-i stilul copiat într-o oarecare măsură după cel al lui Elvis Presley. Casa „Decca” îi înregistrează totuşi, în 1964, single-ul „Chills and Fever”, care nu se bucură de prea mare succes. La un după aceea, însă, următorul disc, „It’s Not Unusual”, pe care BBC refuză să-l difuzeze, ajunge pe primul loc în clasamentul din Marea Britanie şi intră în Top 10 din Statele Unite. 1965 înseamnă şi începerea relaţiei lui cu lumea filmului. Înregistrează „What’s New Pussycat?” (scris de Burt Bacharach şi Hal David) şi pentru „Thurdeball” din seria James Bond. În plus, primeşte Premiul „Grammy” pentru Cel mai bun artist tânăr al anului.
Devine din ce în ce mai popular, incluzând în repertoriu cântece de largă audienţă, „Green, Green Grass of Home” devenind hit şi plasându-se în fruntea clasamentului englez şi în Top 40 în Statele Unite, care vor deveni în curând un fel de ţară de adopţie. Prima apariţie la Las Vegas, la Flamingo, se produce în 1967 şi va fi numi începutul unui lung şir de show-uri. Vocea sa, cămaşa descheiată pe jumătate, pantalonii strâmţi, care deveniseră ţinuta lui de scenă, au cucerit publicul şi mai ales femeile care-şi aruncau pe scenă cheia camerei de hotel. Se reîntâlneşte aici cu Elvis, pe care-l cunoscuse în 1965, la „Paramount”. Prietenia lor avea să dureze până la moartea starului rock, în 1977.
Unul dintre cel mai iubite single-uri ale sfârşitului anilor ’60 a fost „Delilah”, poveste întunecată despre crimă şi infidelitate, care fermeca însă prin melodie şi prin pasiunea dezlănţuită a interpretului.
De-a lungul anilor a cântat în multe stiluri: pop, rock, R&B, country, dance, techno, soul şi gospel, fiind influenţat de cântăreţi ca Little Richard, Solomon Burke, Jackie Wilson şi Brook Benton, ca şi de muzica lui Jerry Lee Lewis.
Au urmat, la începutul anilor ’70, o serie de hituri: „She’s A Lady”, „Till”, „The Young New Mexican Puppeteer”, urmate însă de un oarecare declin, în pofida unui mare succes, „Say You’ll Stay Until Tomorrow”, care a ocupat prima poziţie în clasamentul country din Statele Unite şi locul 15 în Billboard Hot 100. Începutul deceniului următor este marcat, de altfel, de înregistrările sale de muzică country.
După moartea lui Gordon Mills, în 1986, Mark devine managerul tatălui său şi-l sfătuieşte să includă genuri noi în repertoriu şi să renunţe la country.
Tom Jones şi Robbie Williams
În anul următor, „A Boy From Nowhere” ajunge pe locul al doilea în Marea Britanie şi pe ambele maluri ale Atlanticului, coverul „Kiss” al lui Prince devine un hit, obţinând un Premiu MTV. Succesele se înlănţuie. În 1989 primeşte o stea pe Hollywood Walk of Fame, în 1992 apare pentru prima dată la Glastonbury Festival din Marea Britanie, în 1993 apare în propriul rol în serialul TV „The Fresh Prince of Bel-Air”… În acelaşi timp, primul single, „If I Only Knew,” al albumului „The Lead And How To Swing It”, se situează pe locul 11 în Marea Britanie. În 1999, albumul „Reload”, o colecţie de duete cu artişti ca The Cardigans, Natalie Imbruglia, Cerys Matthews, Van Morrison, Mousse T, Portishead, The Stereophonics şi Robbie Williams, a fost vândut în 4 milioane de exemplare, în întreaga lume.
Secolul al XXI-lea începe sub auspicii favorabile încă din Noaptea Mileniului. Bill Clinton, preşedintele Statelor Unite, îl invită la celebrările de la Washington D.C. Un Premiu „Brit” pentru Cel mai bun interpret în 2000, albumul „Mr. Jones”, în 2002, din nou „Brit” Award pentru Contribuţie deosebită în domniul muzicii, în 2003. Albumul „Tom Jones & Jools Holland” ajunge pe locul 5 în Marea Britanie.
În 2005, la împlinirea vîrstei de 65 de ani, BBC anunţa că Jones este cel mai bogat artist din Ţara Galilor, cu o avere de 175 de milioane de lire sterline. În acelaşi an, un nou succes, albumul „John Farnham & Tom Jones – Together In Concert”.
În 2006, la Buckingham Palace, Regina Elisabeta a II-a îl înnobilează „pentru serviciile aduse muzicii”. Tom Jones devine Sir Thomas Jones Woodward.
Stilul lui Tom Jones a devenit legendar, mai ales prin capacitatea sa de a lăsa impresia că nu se ia niciodată foarte în serios. Artistul continuă şi acum să surprindă. Vocea sa unică emoţionează cu aceeaşi forţă sufletele iubitorilor de muzică şi în mod sigur o va mai face şi de acum încolo.
