Presa din întreaga lume trăieşte sub presiunea a 250.000 de telegrame obţinute de site-ul Wikileaks şi transmise redacţiilor a cinci mari publicaţii. Provenite din sistemul de comunicaţie folosit de diplomaţia americană, informaţiile au aura veridicităţii. Ceea ce le lipseşte însă este concludenţa.
Avalanşa de date pe care Wikileaks a prăvălit-o peste presă face ca ziariştii să distingă cu greu pădurea de copaci şi, aşa cum scrie „The Economist”, face ca „informaţia să devină bârfă”. Mesajele diplomatice se transmit în mod diferit, în funcţie de specificul statelor şi al relaţiilor pe care SUA le au cu acestea. „Lumea nu ar fi mai bună dacă Riyadh-ul ar auzi tot ce spune Washingtonul la Ierusalim, la fel ca atunci când şeful ar auzi tot ceea ce un angajat îi spune soţiei”, scrie „The Economist”, concluzionând că „ceea ce face Wikileaks este să-i spună lui Sally ce i-a spus Billy lui Jane”.
Şocul dezvăluirilor Wikileaks ţine în primul rând de directiva Washingtonului către diplomaţii SUA pentru ca aceştia să colecteze informaţii despre liderii din ţările gazdă, de la starea de sănătate până la numere de telefon şi eventuale legături cu crima organizată. Or, anormalitatea ar ţine tocmai de lipsa acestor activităţi, nu de existenţa lor.
Un caz relevant este cel al Ambasadei Austriei la Bucureşti. În urmă cu un an, presa din România afla dintr-un raport al ambasadorului austriac pe marginea întâlnirii sale cu preşedintele Traian Băsescu că România a expulzat nu numai doi diplomaţi ucraineni, ci şi trei ruşi, în urma celebrului scandal de spionaj în care erau implicaţi subofiţerul Floricel Achim şi un obscur cetăţean bulgar.
Telegramele publicate de Wikileaks mai arată că diplomaţii americani aveau sarcina de a afla parolele, numerele cărţilor de credit şi ale cardurilor de fidelitate ale oficialilor ONU. Informaţia nu poate arăta latura virtuoasă a diplomaţiei, însă nicidecum nu trebuie să ducă la înfierarea diplomaţilor americani. Acum doar câteva luni, diplomatul român Gabriel Grecu era arestat la Moscova, fiind acuzat că încerca să obţină informaţii militare analitice despre Transnistria în cadrul întrevederilor pe care le avea.
Fiecare stat poate decide în ce măsura activităţile unui diplomat întrunesc caracteristicile infracţiunii de spionaj sau nu. La fel, există şi cazul Norvegiei, care a cerut ambasadorului american însuşi să definească „spionajul”. Dacă vor cădea capete de diplomaţi americani din ambasadele lumii, în urma dezvăluirilor Wikileaks, aflat în mare pericol este cel al şefei diplomaţiei SUA, Hillary Clinton, care a dat directivele mai sus amintite.
Până acum, dintre informaţiile dezvăluite de cele cinci mari publicaţii aflate în legătură cu Wikileaks, cele mai substanţiale sunt cele despre presiunea statelor arabe pentru o intervenţie SUA în Iran. Preşedintele iranian a declarat că divulgarea informaţiilor este o manipulare orchestrată de administraţia americană, pentru a semăna discordia între Iran şi vecinii săi arabi. „Documentele nu au nicio valoare juridică şi rămân fără efect politic”, spune Mahmoud Ahmadinejad.
Afirmaţia liderului iranian invită şi la o reflecţie asupra rolului site-ului Wikileaks şi al fondatorului său, australianul Julian Assange. Acuzat de viol în Suedia, trăindu-şi ultimele luni mai mult pe aeroporturi şi refuzând întrebările incomode (el a părăsit studioul CNN când a fost întrebat despre cazul din Suedia), Assange poate fi socotit fie un justiţiar al erei internetului, fie un pion al unei mari puteri, iar Wikileaks nu va publica, cu siguranţă, o telegramă care să lămurească această dilemă.
Presa americană arată că Pentagonul şi Departamentul Justiţiei îşi doresc acuzarea lui Assange, pe baza Espionage Act. Juriştii americani precizează însă ca aceasta ar presupune ca procurorii să demonstreze că Assange a cerut aceste informaţii pentru ca apoi să le publice. Or, fondatorul Wikileaks a primit informaţiile, fără a le cere, de la soldatul Bradley Manning, un copil de 23 de ani, provenit dintr-o familie destrămată. Manning este arestat, riscă 52 de ani de închisoare şi pare acarul Păun al afacerii Wikileaks.
