1987: De la Partidul Digital Nonliniar mi s-a tras povestea asta, în 1987 m-am trezit că Serviciile Secrete Sovietice vor să mă facă harcea-parcea și altceva nu. Mă dădeam cu vaporul prin valurile Timpului care modificau universul într-un hal fără de hal când Theodor Stolojan m-a întrebat într-o bună zi dacă nu știu, nu știu ce, despre niște extratereștri că a zis el că mă pricep la extratereștrii mai bine decât Pavel Coruț, Prunariu, Mironov, generalul Străinu, Florin Gheorghiță și încă vreo doi, trei.
Extratereștrii aveau de gând să cumpere combinatul petrochimic unde Stolo avea acțiuni și el era îngrijorat cumva. Colonelul Mendeleev de la Serviciile Secrete Ruse avea el niște oameni infiltrați la combinat și ăia s-au dus și i-au raportat că eu sunt pe cale să-i stric ploile. Așa că Mendeleev, ca să-mi facă și el șicane, a pus ochii pe Mihalache, un copil imberb și tălâmb pus de mine să se ocupe temporar de Partidul Digital Nonliniar prin 2006, dacă nu greșesc, fapt consemnat într-o știre atâtica la ProTV.
Pe Mihalache l-am luat la șuturi într-o pizzerie de la Bucur Obor unde a venit însoțit de o spioancă rusă, Tamara, Svetlana sau Natașa, nu-mi mai aduc aminte bine. Spioanca tot jâmbea din buzele-i siliconate și se tot dădea artistă cum de-l avea ea sub papuc pe Mihalache al meu, dragul de el, Tamara, i-a vezi, că mă enervez monstruos.
Asta e, lumea spionajului nu e perfectă, mai dăm și noi rateuri. Mihalache nu m-a ascultat, imberbul, avea nu știu ce pică pe Traian Băsescu așa că i-a închinat niște cântece hip-hop pe Youtube de care colonelul Mendeleev era foarte mândru dar care nu l-au afectat pe Traian Băsescu în vreun fel. N-am înțeles de ce colonelul Mendeleev nu știa că Băsze face afaceri cu rușii bine mersi.
Bineînțeles că, pentru că nimic nu e nou sub soare, Serviciile Secrete Ruse au încercat atunci să-l zombeze pe Traian Băsescu folosind Flacăra Violet despre care Viorel Hrebenciuc avea pe vremea aceea numai cuvinte de laudă de dimineață și până seara. Am dizolvat Partidul Digital Nonliniar la scurtă vreme după aia, pentru că eu aveam o pricină extraterestră și nicidecum vreun clenci sau vreo filopteră cu Traian Băsescu, care, șmecher cum e, a făcut afaceri și cu Biden și cu Putin în același timp.
Popoviciu i s-a plâns lui Traian Băsescu cum că ăia de la Vesta SRL i s-au plâns că pusesem ochii pe ei pentru că se certaseră la cuțite cu Gabriela Vrânceanu Firea care fusese școlită de mine, draga de ea. Așa că m-am trezit că generalul Coldea vorbește cu colonelul Mendeleev care nici el nu mă avea la mațe și-i zice, Mendeleev, tu-l știi pe scriitorul ăsta Science Fiction? Colonelul Mendeleev a înțeles perfect și a vorbit cu Gagarin să se ducă cu racheta fix în 1987 ca să-mi facă zile fripte.
Pe vremea aceea, în 1987, Securitatea era preocupată foarte tare să-l tămâieze pe Nicolae Ceaușescu și să-l îmbălsămeze și să-l ferească de bancurile proaste pe care le scorneau despre el tot felul de golani care aveau un chef nebun să fugă din țară trecând Dunărea pe la Calafat, îndată după miezul nopții când sârbii ieșeau să facă ceva contrabandă cu țigări pe malul românesc.
Așa că Securitatea n-a avut timp să se interpună între mine și Serviciile Secrete Sovietice, vai de capul ei. Prin urmare, m-am trezit că oamenii Serviciilor Secrete Sovietice, infiltrați în mișcarea literară Science Fiction din România, sar în capul meu vrând să-i stârnească pe securiști împotriva mea, mă acuză că aș fi filo-american, ce să mai vorbim, sala geme, întreaga asistență literară urlă, se agită, spiritele iau foc. Faza asta tragico-comică s-a derulat la Casa De Cultură a Sectorului 4 din București în fața a 200 de participanți care habar n-aveau de luptele dintre spionii ruși, maghiari, franțuji și engliteri.
Păi era o daraveră internaționalistă, ce credeați? Cineva important de la CC al PCR a venit însă acolo și s-a interesat de soarta mea și oamenii din Serviciile Secrete Sovietice au bătut în retragere iar securiștii, somnoroși și speriați, au tot întrebat în stânga și-n dreapta cine mama dracului e scriitorul ăsta Science Fiction pentru care CC al PCR are o așa de mare îngrijorare. De unde să știe ei, săracii că eu sunt cel mai tare Profesionist A.S.A. din toate timpurile, așa la scară galactică?! În sfârșit Colonelul Mendeleev foarte nervos că nu i-a ieșit pasiența temporală ratează deplorabil racolarea numitei Clotilde Armand așa că este retrogradat chiar zilele trecute, acolo la Moscova, nu e de joacă. Iar eu?
Eu mă dau cu vaporul temporal încoace și-n colo și râd de mă prăpădesc de toate care ni se întâmplă iluzoriu în universul ăsta ficțional, inventat, visat de cine știe ce himeră galactică. Temistocle Popa mă trage acum de mânecă, suntem pe terasă la Capșa, el zice, ce faci, dormi?! Nu dorm, zic eu supărat că m-a smuls din visare. Uite, e unul blond care se binoclează de peste drum la noi, zice Temistocle Popa îngrijorat pe bune.
E chiar colonelul Mendeleev, hai vino încoace îi zic, colonelul trece strada, e încă colonel, m-a mințit un om de-al lui Coldea că ar fi fost retrogradat acolo la Moscova. Colonelul Mendeleev îmi zice, mare bătaie de cap ne-ai dat de-a lungul timpului, uite, am pentru tine o bombă, ți-am adus lista actualizată cu toții românii de vază, intelectuali, politicieni, sportivi, oameni de arme români care sunt oamenii noștri, ai Serviciilor Secrete Ruse. Mulțumesc zic eu și iau lista și o rup și o arunc direct la canal.
Colonelul Mendeleev izbucnește în râs dar Temistocle Popa izbucnește în plâns, cum să faci așa ceva, se răstește la mine, cum să rupi o pagină de istorie contemporană atât de importantă pentru țară!? Vezi, așa sunt toți cei ca Temistocle Popa, toți cei din afara jocului ăsta murdar și periculos, niște naivi și niște romantici, cum iau ei de bune toate prostiile care apar la televizor sau pe Facebook sau prin ziarele digitale.
Rafila ma suna disperată si cu o voce apocaliptică imi spuse ca intalnirea va avea loc în fața securității la ora noua. Ma uitai la ceas. Aveam 30 de minute la dispozitie ca să ajung, asa ca o iau agale, pe jos spre locul întâlnirii. Ajung, aproape la fix. Ma uit in stâng, apoi in dreapta. Nu zăresc pe nimeni. Imi zic in sinea mea: singur in fata securitatii, atat de singur in fata ei. O presimțire venită din trecut imi sopti: nu culege struguri beat si nu fuma cu gura plina. Nu-nteleg nimic si drept consecință alerg in jurul cozii de produse oferite cadou de catre o firma de găurit muște retardate, după care ma pun pe asteptat. In acel moment o voce autoritară începe să urle disperata la mine: ridica-te de pe mine. Era vocea așteptării, peste care m-am așezat. Ma ridic si imi cer scuze. Așteptatul mi le accepta cu plăcere, după care sari gardul securității și se pierdu de tot in noapte. Trec 15 minute, peste ora stabilita si Rafila nu apare. Deschid telefonul, căutând un post de televiziune si o zăresc vorbind despre binefacerile vaccinarii. Trag o injuratura sănătoasă, cu revolverul aflat în dotare si nimeresc tinta in zona cifrei zece. De bucurie lovesc cu piciorul in poarta securității. Cat ai zice peste un cetățean civil se apropie de mine si zise: actele la control. La care control? intreb contrariat. La controlul corporal, adică de dantura. Ii întorc cu spatel si dau sa plec, moment în care din întunericul nopții de mai, două umbre pun mana pe mine, incerând să mă imobilizeze la saltea intr-un ipon. Având centura neagra, cu patru dani, contraatac si ma debaraseze, fără probleme de ei. Ii privesc cu stau cu fata la asfalt co sunând din prețiosul material. Anunt la 112 ca două persoane necunoscute degradează asfaltul din fata securității. Mi se raspunde ca in fata securității e beton si ca informația e falsă,
Si ca voi fi vizitat de un ofițer de securitate ca să dau in scris un proces verbal, pe două pagini A4, de mana indemanatica. Zic sec: imbecililor, după care ma adresez celor aflați la podea: ridicati-va, luati-va dintii si mergeți la casele voastr. Multumit de gestul si cuvintele rostite, imi propusesem sa pășesc victorios spre domiciliul conjugat la persoana a doua singular. Din nefericire pașii mi se blocasera, moment in care trag concluzia ca imi furasera furați de Zerodocrul națiunii pentru a fi folosiți în proiectul Pas cu Pas, motiv pentru care si acum stau, in postura de statuie, singur în fața securității.
Viata ca o prada sau trofeu … jeeezaz … cin’ te pleace? toti . cin’ te vrea? toti .. de ce? de creier smercker. de cand? de la 2 ani juma’ decand mergeam la gradi. ce-o sa faci? nush
Haide sefule, i-am strigat eu, nu trebuie sa crezi tot ce o sa ti se intample. Isi lua atunci tigara de la tampla stanga si o aprinse cu gesturi tacticoase. Privea lung in urma celor doua masini care tocmai plecasera luand cu ele tot ce avea el mai de pret. Am tacut amandoi atunci vreme de vreo 15 minute.