A dat bacul şi l-a luat cu media 9,60. Consideră că şcoala nu i-a dat nimic util. Tot ce ştie eficient a învăţat, zice, jucându-se pe internet. Are 627 de milioane de vizualizări pe YouTube. Face un fel de divertisment. Caterincă. Cântecele. Filmuleţe.
A început acest joc la 11 ani. După trei ani, a început să câştige de pe urma publicităţii ce este asociată vlogului său. Acum are bani cât să nu-l mai intereseze banii. Este charismatic într-o măsură foarte înaltă. Inteligent? Foarte. Dar într-un fel total altfel decât ştiam noi, bătrânii, inteligenţa. Pentru noi era ceva ce ţinea de adaptarea la regulile sociale. Pentru Andrei Şelaru (vloggerul Selly) este ceva ce ţine de libertate deşănţată. Îşi produce propriile reguli „sociale”.
Acum, pentru întâia oară, socialul său cu ghilimele vrea să interfereze cu socialul fără ghilimele. Selly a decis să fie influencer pentru o reformă a şcolii. Elevii să aibă dreptul de a-şi evalua profesorii. Predarea să ţină cont de principiul plăcerii de a învăţa doar ceea ce vrei să înveţi. Şcoala să te pregătească pentru viaţa reală (afaceri, instituţii ale statului). Programa să elimine elementele de cultură generală care nu au corespondent în viaţa socială actuală.
Aceste principii de reformă şcolară au apărut în Europa în 1968, odată cu revoltele studenţeşti din Franţa acelui an. Acolo, aceste principii au reprezentat triumful unui hedonism care încă nu se alimenta de la internet.
La 50 de ani de la reformele şcolare ale acelui ’68, Franţa este o societate handicapată cultural, cu un discernământ social în mare pierdere de repere clasice.
Andrei Şelaru nu a cunoscut decât socialul postcomunist, acest consumerism hedonist care domină acum mentalul celor înstăriţi.
Cu o întârziere care reprezintă decalajul nostru istoric faţă de Occident, discursul reformist al vloggerului Selly este cuceritor pentru cei de vârsta sa, decuplaţi de la reperele unui social al virtuţilor vechi. Noile virtuţi se formatează pe linia unui individualism dezlănţuit. Zeul lor este succesul personal.
Noi, conservatorii, vom zice: Doamne, ce repede s-a schimbat lumea! Dar ştim că nu putem da timpul înapoi. Generaţiile autoeducaţiei prin internet au viitorul de partea lor. De partea noastră a mai rămas doar capacitatea de a prevedea că nici lumea acestor generaţii nu va avea soluţii pentru o mai dreaptă răspândire a fericirii.
Poate este pe aici un psiholog care imi poate explica gradul de ostilitate fata de un baiat de 19 ani.