În România, expresia donator de organe încă stârneșe teamă și neîncredere. Deși transplantul este singura șansă la viață pentru mii de pacienți, țara noastră rămâne printre ultimele din Europa la donare. În 2024 am avut doar 73 de donatori reali, iar în 2025 numărul a crescut la 91, cel mai bun rezultat din ultimii ani. Chiar și așa, suntem departe de media europeană.
Nu pentru că oamenii nu ar vrea să ajute, ci pentru că nu știu cum. Mulți cred că procedura este complicată sau că voința lor nu va fi respectată. În realitate, a deveni donator de organe este un gest simplu, reglementat și profund uman.
Ce înseamnă să fii donator de organe
A fi donator de organe înseamnă să îți exprimi, în timpul vieții, acordul ca după moartea ta organele sănătoase să poată salva alte vieți. Este un act voluntar, gratuit și protejat prin lege. România funcționează pe sistemul consimțământului explicit: devii donator doar dacă tu alegi asta.
Cum devii donator de organe – pașii legali
-
Mergi la notar
Acolo semnezi o declarație prin care îți exprimi acordul pentru donarea de organe după deces. Este un act autentic, durează câteva minute și nu implică evaluări medicale.
-
Notarul trimite declarația către Registrul Național al Donatorilor
Informația ajunge direct la Ministerul Sănătății, într-o bază de date securizată.
-
Ești înregistrat oficial ca donator de organe
Nu primești un card, nu apare nimic pe buletin sau pe cardul de sănătate. Totul este păstrat în registru.
-
Poți reveni oricând asupra deciziei
Dacă te răzgândești, mergi din nou la notar și semnezi o revocare.
Cum află medicii că ești donator de organe
Aceasta este întrebarea care îi neliniștește pe mulți. Informația nu apare nicăieri vizibil. Nu există un semn pe documente, nu există un cod pe brățara de spital. Singurul loc unde apare este Registrul Național al Donatorilor.
Medicul nu are acces direct la acest registru. Doar coordonatorul de transplant îl poate consulta, și doar într-o situație precisă: atunci când un pacient este declarat în moarte cerebrală și există posibilitatea reală de donare.
În acel moment, coordonatorul verifică dacă persoana este donator de organe. Dacă da, voința ei este cunoscută și respectată.
Ce se întâmplă dacă familia nu este lângă tine
Dacă ai semnat la notar, declarația ta este suficientă din punct de vedere legal. În practică, medicii discută aproape întotdeauna cu familia, chiar și atunci când există consimțământ în registru. Nu pentru că legea o cere, ci pentru că durerea are nevoie de delicatețe.
Dacă nu ai semnat la notar, familia decide. Iar aici România pierde cel mai mult: peste jumătate dintre familii refuză donarea, din teamă sau neîncredere.
Ce se întâmplă în spital, în cazul unui potențial donator
Procesul este strict și controlat:
- o comisie de trei medici confirmă moartea cerebrală
- coordonatorul de transplant verifică registrul
- se discută cu familia
- abia apoi poate începe prelevarea
Nimic nu se face în grabă. Nimic nu se face fără acord.
De ce merită să devii donator de organe
Dacă există persoane care își imaginează că primesc bani dacă își donează organele sau iau această decizie pentru vreo rudă trebuie să afle că nu e deloc așa. Alții câștigă de fapt cel mai important lucru. Viața! Un singur donator poate salva până la opt vieți. Poate reda vederea. Poate repara un corp bolnav. Poate transforma o tragedie într-o șansă.
A fi donator de organe nu este un act medical. Este un act de generozitate. Un fel de a spune că, atunci când tu nu vei mai putea rămâne, o parte din tine poate continua să trăiască. Iar dacă încă există persoane care cred că transplanul nu e îngăduit de Biserică, acestea trebuie să știe că se înșală amarnic.
Potrivit Deciziei din 17 iunie 2004 a Sfântului Sinod, Biserica Ortodoxă Română binecuvântează orice practică medicală pentru reducerea suferinţei, prin urmare şi transplantul, dacă este efectuat cu respect faţă de primitor şi de donator (fie el viu sau mort); „Trupul omenesc neînsufleţit trebuie să aibă parte de tot respectul nostru”, se arată în Comunicatul de Presă al Patriarhiei Române emis atunci. Cu toate acestea, există încă preoți care nu recomandă credincioșilor să se înscrie ca donatori din timpul vieții.