Moarte cerebrală, mituri și neîncredere: De ce nu donează românii organe. Interviu cu Dr. Guenadiy Vatachki, directorul ANT

Într-un interviu amplu acordat Cotidianul.ro, dr. Guenadiy Vatachki, directorul Agenției Naționale de Transplant, explică de ce românii donează puțin, cum funcționează alocarea organelor și ce face instituția pentru a crește numărul de donatori.

Transparența alocării organelor: „Criteriile sunt elaborate și aprobate de Consiliul Științific al ANT, conform legislației.”

Dr. Vatachki explică foarte clar cum funcționează procesul de alocare și faptul că este complet reglementat și transparent:

„Răspunsul este – conform legislației. Dacă aruncați o privire în legislația instituției, ordinul de Ministru 183/2005, vedeți că scrie clar. Toate criteriile de alocare sunt elaborate și aprobate de către Consiliul Științific al Agenției Naționale de Transplant.” Aceste criterii sunt transpuse într-o procedură aplicată de infrastructura ANT:

„Noi avem aceste criterii care sunt elaborate și aprobate… și acestea sunt transpuse într-o procedură care este pusă în aplicare de către personalul Agenției Naționale de Transplant, adică coordonatorii regionali.”

Alocarea se face pe mai multe criterii, cel principal fiind criteriul de regionalitate, după un model european:

„Alocarea în România se face de regulă regional, cu excepția de exemplu a urgențelor, conform criteriilor se alocă practic atunci când există donator, în funcție de aceste criterii.”

Iar trasabilitatea este completă: „Pentru a asigura faptul că lucrurile sunt transparente, noi ținem toată această trasabilitate de alocare către centre.”

Nemulțumirile pacienților: „Vor exista cât timp nu există suficienți donatori.”

Directorul ANT recunoaște că există pacienți și aparținători care se simt uneori nedreptățiți, că nu au șansa de a primi organul care le salvează viața. Acest lucru este însă unul de înțeles, consideră dr. Guenadiy Vatachki. El spune totuși că ANT se luptă din răsputeri pentru fiecare pacient. Pentru fiecare organ. Din păcate, problema reală este lipsa donatorilor: „Acest lucru va fi valabil oriunde, cât timp nu există suficienți donatori pentru a salva oamenii de pe listele de așteptare.” Evident că problemă nu este exclusiv românească. „Dacă întrebați un american, un neamț, un spaniol care nu a primit încă un organ salvator și viața lui depinde de asta, va avea aceeași nemulțumire.”

În România, neîncrederea în instituții amplifică tensiunea. „La noi poate fi exacerbată și de această lipsă de încredere în instituții.”

De ce refuză românii donarea: „100 de familii au spus NU”

Datele la capitolul donare de organe sunt dure, iar cifrele sunt nedorite: „Anul trecut, din aproape 200 de interviuri cu familii care au putut dona, 100 au refuzat donarea!” Motivațiile sunt diverse. Printre acestea: neîncrederea în diagnosticul de moarte cerebrală, tema religioasă, neîncrederea în sistem și unele mituri.

Mulți aparținători refuză să creadă că pacientul este decedat. Unii se agață și de un fir de pai, după cum zice românul, care din pacate nu există. Atunci când moare creierul, pacientul este decedat medical și legal. Inima mai poate funcționa câteva ore sau zile susținută de aparate, insă ea mai perfuzează doar organele. Această situație este comunicată de către medici, însă de multe ori rudele nu sunt convinse și atunci refuză donarea. Asta înseamnă de fapt moarte cerebrală – creierul s-a oprit înaintea pompei, atât.

Unii invocă factorul religios… „dar eu nu sunt convins că acesta e motivul principal”, mai crede directorul ANT. De asemenea, alți aparținători trăiesc cu impresia greșită că organele donate ajung doar la pacienții cu dare de mână. Iata că ne aflăm în acest pardox în care există neîncredere și de o parte, și de cealaltă a problemei, iar lucrurile n-au cum să funcționeze din păcate așa.

Cum devii donator în România: notarul e util, dar nu ideal

România funcționează pe principiul consimțământului explicit. Decizia se poate exprima din timpul vieții prin a merge la un notar, completând o declarație. Atunci când este vorba de o persoana care este deja decedată, se poate întreba familia, însă este foarte greu să decizi pentru altcineva.

Dr. Vatachki consideră că procedura e greoaie și și-ar dori să „importăm” modelul european – acordul prezumat sau consimțământul solicitat. „Mi se pare nedrept să punem pe drumuri persoanele care doresc să doneze, adică să meargă la notar.  Prima soluție este ce fac celelalte țări europene: ai un site, intri online, te înregistrezi… nu trebuie notar.”

Temerile privind eventualele abuzuri sunt considerate nefondate: „Dacă ducem acest gând până la capăt, ne dăm seama că nu are niciun sens…Acel registru de consimțământ nu are date medicale pe care sa poți folosi pentru compatibilitatea între  donator și primitor. Din acest motiv orice temere în privință acestui registru este eronată.”

Ce face ANT pentru a crește numărul de donatori

ANT nu stă cu mâna-n sân și caută soluții constant pentru creșterea numărului de donatori. Și, de cele mai multe ori, le și găsește. Iată câteva:

1. Cursuri internaționale cu experți din Spania

„Acesta este al doilea an în care aducem cel mai performant curs din Spania. Este un workshop de două zile intense, elaborat de prof. Manyalich, care este arhitectul activității de donare din Spania (aceasta fiind nr. 1 în lume la nr de donatori). Formarea coordonatorilor de transplant este o prioritate în misiunea creșterii numărului de donatori.”

Impactul este imediat: „Anul trecut am avut o creștere de donatori de la 69 în 2024 la 91 în 2025, o creștere de peste 20%.”

2. Campanii de informare

„Noi încercăm continuu să informăm populația despre subiect. Fără donare, nu există transplant, iar fără acordul populației, nu există donare. Din acest motiv, avem misiunea importantă de explica cât mai clar și des populației, ce înseamnă donarea și de ce este esențială într-o societate civilizată.”

3. Centre noi de transplant

„In luna iulie, a avut loc primul transplant la Iași… un centru pe care l-am acreditat în urmă cu un an. Acest pas vine în completarea strategiei ANT împreună cu MS de a extinde rețeaua de transplant uniform în țară pentru a crește capacitatea sistemului de a răspunde adresabilității pacienților. Astfel avem centre de transplant renal, hepatic și cardiac în cele trei regiuni principale – Bucuresti, Iasi și Cluj.”

4. Actualizarea protocoalelor

„Nu în ultimul rând trebuie actualizate protocoalele, inclusiv cel de moarte cerebrală. Am elaborat un draft împreună cu comisiile de specialitate a Ministerului Sănătății, conform ultimelor ghiduri a OMS. Acest lucru trebuie făcut periodic pentru că previne practicile de medicină defensivă și astfel crește rata de identficare. Din păcate protocolul se aprobă prin hotărâre de guvern.”

Poveștile care pot schimba mentalități

ANT încearcă sa pună în evidență cazurile de pacienți care inspiră: „Anca Ștefan s-a transplantat la 16 ani și la 23–24 de ani, devenea mama. Între timp și-a terminat studiile și a devenit asistentă medicală.” Interviul de pe site-ul ANT (transplant.ro) arată limpede: nu lipsa empatiei îi oprește pe români să doneze, ci, mai degrabă, neîncrederea în sistem. În acest context, ANT încearcă să schimbe această stare de fapt prin: campanii constante, povești reale ale pacienților salvați, cursuri internaționale, centre noi de transplant și protocoale actualizate.

România poate crește numărul de donatori, dar are nevoie de încredere din partea societății.