Viorica Colpacci şi vocaţia modernităţii

Foc şi Lumină Sub titlul Fire and Light / Foc şi Lumină, ICR New York a organizat recent o amplă expoziţie a cunoscutei artiste româno-americane Viorica Colpacci. Vernisajul a avut loc în data de 6 martie 2015. Expoziţia are un caracter retrospectiv, cuprinzând un larg evantai de lucrări. Impresionează, mai întâi, lucrările de ceramică şi […]

Viorica Colpacci şi vocaţia modernităţii

Foc şi Lumină Sub titlul Fire and Light / Foc şi Lumină, ICR New York a organizat recent o amplă expoziţie a cunoscutei artiste româno-americane Viorica Colpacci. Vernisajul a avut loc în data de 6 martie 2015. Expoziţia are un caracter retrospectiv, cuprinzând un larg evantai de lucrări. Impresionează, mai întâi, lucrările de ceramică şi […]

Foc şi Lumină

Sub titlul Fire and Light / Foc şi Lumină, ICR New York a organizat recent o amplă expoziţie a cunoscutei artiste româno-americane Viorica Colpacci. Vernisajul a avut loc în data de 6 martie 2015. Expoziţia are un caracter retrospectiv, cuprinzând un larg evantai de lucrări. Impresionează, mai întâi, lucrările de ceramică şi sticlă, ce ţin de sfera artelor decorative şi designului. Ele au fost realizate în perioada 1972-1977, când Viorica Colpacci a activat în România ca membru UAP, designer şi sculptor-ceramist.

Poarta edenică, sculptură-instalaţie din oţel sudat şi pictat, 1990

Interpenetrare, sculptură din oţel sudat şi pictat, 2006

Referindu-se la această perioadă, Doina Uricariu a povestit audienţei numeroase, care a participat la vernisaj, despre „succesele şi modernitatea creaţiei acestei artiste, declarate de criticii anilor ’70 drept primul, oricum printre primii designeri români, având o interesantă prelucrare a principiilor Bauhaus în sticlă şi ceramică. Lucrările Vioricăi Colpacci erau nelipsite din expoziţiile de ceramică şi de sticlă, organizate la nivel naţional. Ele erau căutate în magazinele Fondului Plastic şi se vindeau rapid, majoritatea cumpărătorilor fiind membri ai ambasadelor, iubitori ai frumosului modern, îndrăgostiţi de Bauhaus şi de sculptura cubistă. Originală era folosirea tehnicilor din ceramică în prototipuri de o elegantă şi sublimată geometrie, alegerea culorilor de o sobrietate şi un rafinament indiscutabil. Alături de seturile de ceşti de cafea, pahare şi cupe de ceai, impresionau vasele mari decorative, sculpturile în ceramică, îmbinând forme convexe şi concave, plisări sofisticate, structuri pântecoase cu modele efilate, excrescenţe magice, vecine cu peretele auster, glazura în contrast cu suprafeţele mate. Această artă combinatorie traducea mereu o conjuncţie a contrariilor şi o opoziţie a celor asemănătoare, în alchimia unor creaţii moderne, marcate de o dublă căutare a potenţialului unui material şi a spiritualităţii insuflând opera de artă. Stilul Vioricăi Colpacci era inconfundabil. Artista lucra cu fabricile de ceramică, sticlă şi porţelan, era o înainte-mergătoare în atâtea direcţii”.

Un palmares impresionant

Mistuire, instalaţie oţel pictat

Tors, ceramică


Viorica Colpacci, născută în România – unde a studiat arta monumentală la Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din Bucureşti -, s-a stabilit din 1977 în SUA – unde şi-a continuat studiile cu un master la New York University (a urmat, de asemenea, cursuri la Brooklyn College, la Pratt Institute din New York şi a început un doctorat). Este o artistă polimorfă, care se exprimă în diverse genuri şi tehnici: sculptor, ceramist, designer. Este totodată profesor de artă, curator, eseist, director şi fondator al galeriei Spiritus, care funcţionează sub egida Institutului Român de Teologie şi Spiritualitate Ortodoxă din New York. Este membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România (1972 – prezent) şi a făcut parte din: Sculpture Guild, NY (1985-2000), National Association of Women Artists (1983-1993), New York City Art Teachers Association, United Federation of Teachers (1999-2007). A avut mai multe expoziţii personale, la: Metropolitan College of New York (2012), Galeria Spiritus, NY (2009, 2011), ICR New York (2005), New York University (1990), Centrul de Arte Frumoase Millhouse-Bundy, Burlington,VT (1985), Departure Gallery, New York (1983), Mari Galleries of Westchester, Mamaroneck, NY (1982), Căminul Artei, Bucureşti (1975), Atelier 35, Bucureşti (1972). De asemenea, a participat la un număr impresionant de expoziţii de grup, în România, SUA, Canada, Germania, Grecia, Franţa, Italia. A fost distinsă cu mai multe premii: 1983 Premiul Ch. Murphy pentru sculptură, National Association of Women Artists, NY; 1981 Women in Design International Compendium, San Francisco, CA; 1981 Marietta Craft National, Purchase Award, Marietta College, OH; 1980 New York State Craftsmen Guild Award, New York.

Sculpturi-instalaţii în metal sudat

Izvorâre, sculptură ceramică, 1981

Cosmogonie

Această vocaţie a modernităţii şi originalitate în abordarea materialelor au rămas definitorii până la marile sculpturi şi instalaţii din oţel sudat (şi uneori pictat) din perioada americană, mai ales din ultimii ani, în care artista acordă un rol major luminii, încoporată operei, cu semnificaţie spiritual-religioasă, precum în Cosmogonie, Pantocrator sau Crucificare. În acest sens, titlul expoziţiei este sugestiv pentru evoluţia artistei de la creaţii aparţinând artelor focului (ceramică, sticlă) la sculpturile-instalaţii care introduc în ecuaţia plastică lumina (electrică, led, lumina fluorescentă şi cea ambientală). Artista mărturiseşte în mod semnificativ: „Prezenţa luminii în procesul de creaţie m-a condus spre studiul acesteia ca element constitutiv şi expresiv în alcătuirea unei lucrări. Trecerea de la foc la lumină de-a lungul creaţiei mele este marca unei căutări ce se reflectă şi în titlul acestei expoziţii”.

Pantocrator, instalaţie cu aluminiu, led, lumină fluorescentă, 2014

Focul sacru, sculptură din oţel sudat şi pictat-1993

În expoziţia deschisă în spaţiile Institutului Cultural Român de la New York, publicul poate admira o serie de sculpturi din metal monumentale, care funcţionează ca surse de luminat, cu un design modern, „lămpi” şi „veioze”, „aştri” modelaţi de designer şi aduşi în spaţiul domestic ori în acela de entertaiment. Din nou ne impresionează originalitatea artistei şi spiritul ei jucăuş, transformând, prin sculptura în metal, aspectul obiectelor de iluminat, devenite un enorm ochi ciclopic, un galactic soare al melancoliei, ochiul obsedant din reprezentările bizantine. Jocul pe care îl produce sculptura în metal, comparabilă uneori cu o pânză de păianjen, sau cadranul imens al unui ceas de perete impresionează.

Doina Uricariu, Directorul ICR New York, şi artista Viorica Colpacci la vernisaj

Stea ascendentă, instalaţie din oţel sudat şi neon

Privirile vizitatorilor au fost atrase şi de seria de sculpturi din metal policrome, turnate în culorile curcubeului. Deşi decupate în suprafeţe plane, aparenţa de dantelărie a limitelor, senzaţia de sculptură vegetală, de exotism floral şi volumetrie flamboyantă persistă, de parcă artista ar fi sculptat în metal un continuu tutu în culori psihedelice. Viorica Colpacci sparge graniţele imaginaţiei în artele vizuale, are ingeniozitatea unui prestidigitator. Aceste sculpturi policrome în metal au aplombul şi voioşia unor sorcove menite să ureze tot binele din lume privitorului fascinat.

Modernitate şi spiritualitate

Ansamblu cu seturi de cafea şi ceai din ceramică şi sticlă, amintind estetica Bauhaus

Set de cafea ceramică 1972

Sunt interesante remarcile lui Eduard Andrei, coordonatorul proiectului de la ICR New York, care a făcut o amplă analiză a creaţiei artistei Viorica Colpacci, într-un articol publicat în revista Gracious Light / Lumină Lină (nr. 4 / 2014, New York). Am ales un amplu citat din acest articol, tocmai pentru că el reliefează dimensiunea spirituală a unei opere a cărei modernitate poate să o situeze în zona căutărilor strict tehnice sau de versatilitate formală, cromatică şi contextuală. Criticul de artă Eduard Andrei demontează astfel prejudecata că modernitatea ar fi golită de spiritualitate:

Doina Uricariu, Directorul ICR New York, artista Viorica Colpacci şi Eduard Andrei, curatorul expoziţiei

Un numeros public la vernisaj

„În fine, lucrările din ultima perioadă de creaţie – la graniţa dintre sculptură monumentală şi instalaţie – ating un maximum de expresivitate prin concentarea simbolisticii religioase în forme epurate şi sintetice, tinzând spre o geometrie severă, “ascetică”, contrabalansată uneori de mici “accidente” expresioniste în anumite detalii, precum sugestia coroanei de spini din Crucificare. Puternica încărcătură religioasă este acum accentuată prin lumină: în centrul formei stelate, rezultată din suprapunerea a două pătrate, “chipul” Pantocratorului este un cerc luminos; într-una dintre versiunile Trinităţii, un alt disc de lumină pune în valoare, prin contrast, triunghiul echilateral, simbol al Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh, peste care medianele prelungite ale acestui triunghi amintesc răstignirea christică; în Cosmogonie acest vocabular simbolic este reluat într-o compoziţe complexă, la scară monumentală: baza marelui triunghi evocă prin aglomerarea fragmentelor de oţel sudate neliniştea lumii pământene, aflate parcă într-o continuă mişcare browniană, pentru ca apoi, urmărind sensul ascensional, pe “scara” în evantai tot mai îngustă, să se ajungă la registrul superior, marcat de serenitatea luminii dumnezeieşti. Lumina apare astfel într-o dublă ipostază: ca semnficant, în accepţie semiotică, al lumii divine, “imateriale”, pe de o parte, dar şi ca “materie” a sculpturii, încorporată operei, pe de altă parte. Pentru ca aceste lucrări să fie văzute aşa cum îşi doreşte creatoarea, este nevoie de o “regie luministică”: spaţiul în care se află lucrările trebuie să fie în întuneric, astfel încât singura lumină să fie cea din interiorul lor. În aceste condiţii de ecleraj, lucrări precum Cosmogonie, Crucificare, Scara sau Trinitate îşi dezvăluie pe deplin potenţialul ideatic şi vizual în prezenţa privitorului.”

O artistă care a creat un atelier de icoane pe sticlă în România

Set modular de pahare şi cupe, 1974

În expoziţie au fost incluse şi icoane pe sticlă, executate de un grup de copii de la Cercul de Iconografie al Bisericii Sf. Pantelimon – Foişorul de Foc, Bucureşti, coordonat de Viorica Colpacci. Artista a vorbit la vernisaj despre arta sa şi a susţinut un workshop interactiv despre tehnica picturii pe sticlă. Prezenţa acestor minunate icoane în cadrul expoziţiei retrospective Viorica Colpacci pune în valoare o altă calitate importantă a artistei, şi anume vocaţia ei de pedagog. Această vocaţie a fost cunoscută de elevii pe care artista i-a avut în instituţiile de învăţământ americane de-a lungul timpului, şi, mai nou, de copiii din Bucureşti pe care i-a învăţat arta picturii icoanelor pe sticlă, taina şi spiritualitatea acestor icoane, arta compoziţiei unor subiecte canonice, simbolismul cromatic în pictura religioasă şau tehnica folosirii foiţei de aur şi a unui desen cu conturul accentuat.

Expoziţia restrospectivă a artistei Viorica Colpacci va rămâne deschisă până pe 24 martie 2015.

Distribuie articolul pe:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.