' fill='%23FBBC05' d='M0 37V11l17 13z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%23EA4335' d='M0 11l17 13 7-6.1L48 14V0H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%2334A853' d='M0 37l30-23 7.9 1L48 0v48H0z'/%3e%3cpath clip-path='url(%23b)' fill='%234285F4' d='M48 48L17 24l-4-3 35-10z'/%3e%3c/svg%3e){kind=small}
Spania, furnizorul a 25% din fructele și legumele Europei, trece printr-o perioadă sumbră. Seceta excesivă, puțurile ilegale și agricultura nesustenabilă afectează crunt Parcul Național Doñana, scrie DW.
Spania, „sera Europei”, trăiește o criză a apei pe care experții o numesc deja structurală. Parcul Național Doñana, una dintre cele mai mari zone umede ale continentului, se usucă. Temperaturile cresc, seceta se adâncește, iar pânza freatică este exploatată agresiv pentru a susține producția de fructe și legume care alimentează supermarketurile din întreaga Europă. DW notează că presiunea asupra resurselor este uriașă.
WWF Spania atrage atenția că, în 2016, Doñana era perforată de peste 1.000 de puțuri ilegale și 1.700 de bazine clandestine. Toate erau folosite doar pentru irigarea unei suprafețe echivalente cu 4.200 de terenuri de fotbal. Localnicii intervievați de DW se plâng că fântânile seacă și că, uneori, nici măcar animalele nu mai au apă.
Aurul roșu care a secat pământul
S-a ajuns aici din cauza unui model agricol creat în anii ’70 ai secolului trecut. Atunci, regimul Franco a transformat zona într-un pol strategic de irigații. Căpșunile – „aurul roșu” – au devenit cultura dominantă. Tot mai mulți spanioli au început să cultive căpșuni fiindcă profitul generat era uriaș. Calculele pe baza datelor FAO arată până la 150.000 de euro pe hectar anual. Prin comparație, la cartofi, profitul era de 20.000 euro/ha, iar la vie de 15.000 €. Profitul a justificat extinderea continua. Doar că, o cultură de căpșuni este mare consumatoare de apă. Așa de face că, încet-încet, cotele de apă au fost depășite sistematic. Pentru a-și acoperi nevoile, spaniolii au forat puțurile ilegale.
Zeci de mii de români au cules Aurul roșu
Ani la rând, zeci de mii de români au mers sezonier în sudul Spaniei la cules de căpșuni. Fenomenul a început în 2002–2003, odată cu deschiderea pieței muncii. Cei mai mulți lucrau în provincia Huelva — în Lepe, Moguer, Palos de la Frontera sau Almonte — o zonă agricolă lipită de Parcul Național Doñana și alimentată de aceeași pânză freatică. Rapoarte citate de Eurostat și DW arată că, în anii de vârf, peste 40.000–50.000 de români participau anual la campaniile de recoltare, contribuind direct la boom-ul „aurului roșu” care a pus presiune masivă pe resursele de apă ale regiunii.
Vânătoarea de „hoți de apă”
După tragedia din 2019, când un copil a căzut într-un foraj ilegal, Garda Civilă a creat unități speciale pentru combaterea furtului de apă. Inspectorii folosesc imagini satelitare, drone și verificări la sol. Manipularea contoarelor cu magneți este frecventă, iar pedepsele pot ajunge la cinci ani de închisoare.
Un model care se prăbușește
Guvernul a lansat un plan de 1,4 miliarde de euro pentru închiderea puțurilor, reconversia terenurilor și sprijinirea fermierilor în adoptarea irigațiilor prin picurare. DW menționează că aproape 300 de puțuri au fost sigilate doar în Doñana. În paralel, fermierii mută producția spre luni mai reci și testează culturi care necesită consum redus de apă.
Criza Spaniei nu este singulară. Marocul, India și California se confruntă și ele cu același paradox. Agricultura intensivă, care hrănește piețe bogate, epuizează resursele locale. Considerată pe vremuri resursă inepuizabilă, apa devine resursa acum sursa strategică a secolului.
