Umilirea repetată, amenințările sau excluderea din grup nu reprezintă simple jocuri între copii, ci sunt, într-o formă agravată, bullying. Ordinul Ministerului Educației numărul 6.235/2023 definește bullyingul drept o formă clară de violență psihologică.
Pentru această încadrare este necesară o acțiune fizică, verbală sau cibernetică repetată. Faptele trebuie să implice un dezechilibru de putere și să creeze o atmosferă ostilă pentru victimă. Regulile se aplică incidentelor din incinta școlii, activităților extrașcolare și spațiului online. Cyberbullyingul include mesaje amenințătoare, răspândirea de zvonuri false și crearea unor conturi false pentru discreditarea copilului.
Cum raportezi situația și ce este „butonul roșu”
Un copil abuzat poate raporta situația oricărui angajat al școlii în care are încredere. Acesta poate fi învățătorul, dirigintele, consilierul școlar sau directorul unității sau chiar psihologului unității de învățământ. Elevul nu trebuie să confrunte agresorul.
Dacă îi este teamă de represalii, el poate folosi mecanismul de semnalare anonimă denumit „butonul roșu”. Acest sistem permite raportarea violenței fără dezvăluirea identității. Procedura oficială prevede că școlile pot primi sesizări anonime prin mai multe metode. Instituțiile pot folosi o cutie fizică amplasată într-un loc vizibil, un formular electronic pe site sau o adresă de e-mail dedicată.
Încercarea de a identifica persoana care a raportat faptele reprezintă o gravă abatere disciplinară. Aceste sesizări anonime ajung la comisia școlară responsabilă cu prevenirea violenței. La nivelul fiecărei școli există o comisie pentru prevenirea și combaterea violenței și segregării școlare.
Redactarea unei sesizări oficiale de către părinți
Părinții pot folosi la rândul lor „butonul roșu” pentru raportări anonime. Totuși, o sesizare asumată și înregistrată oficial este mult mai eficientă pentru obținerea unor măsuri concrete.
Cererea trebuie să separe clar relatările copilului de faptele dovedite. Părintele trebuie să noteze datele de contact, descrierea incidentelor, numele martorilor și efectele observate asupra elevului.
Documentul poate include mesaje, capturi de ecran sau documente medicale (adeverință medico-legală). Solicitantul trebuie să ceară gestionarea cazului conform Ordinului nr. 6.235/2023 și să pretindă măsuri imediate de protecție. Părintele nu este obligat să stabilească el sancțiunea pentru agresor și nici să demonstreze existența unei infracțiuni.
Obligațiile conducerii și măsurile imediate de protecție
Dacă elevii se află în pericol, personalul școlii trebuie să îndepărteze imediat riscul și să separe copiii implicați. Angajații vor apela serviciul 112 dacă situația medicală o impune. Procedura interzice strict intervievarea repetată a victimei, tocmai pentru a evita o nouă traumatizare. Se poate ca elevul să beneficieze de prezența unui psiholog la intervievere.
Personalul are datoria să asculte copilul calm, fără un ton acuzator sau umilitor. Orice situație de violență se consemnează într-un registru special al școlii. Părintele poate solicita în scris separarea temporară a victimei de agresor și supravegherea sporită a spațiilor comune. Măsurile de sprijin includ consilierea psihologică și chiar transferul victimei la altă clasă, la cererea familiei.
Ce faci dacă școala ignoră problema
Legislația diferențiază formele ușoare de cele grave de violență. Un caz devine grav dacă faptele se repetă de peste trei ori într-o lună sau dacă afectează sănătatea victimei.
Într-un caz grav, directorul trebuie să sesizeze de urgență numărul 119 pentru abuzul asupra copilului. Acesta este numărul unic național destinat semnalării și prevenirii cazurilor de abuz, exploatare, neglijență și violență asupra copiilor. Cazul este preluat de DGASPC, de consilierii sociali și specialiști din cadrul acestora. Cel mai important de reținut este faptul că, dacă viața umană este pusă în pericol, prin orice mijloc, trebuie apelat serviciul unic de urgență 112. Numărul 119 nu are competențele legale imediate pe care le are serviciul 112.
Poliția trebuie contactată imediat dacă există suspiciunea unei infracțiuni. Dacă școala minimalizează problema sau nu ia măsuri de protecție, părintele se poate adresa direct inspectoratului școlar județean.
Petentul va atașa dovada înregistrării sesizării inițiale. Legea obligă instituțiile să trimită un răspuns oficial în termen de 30 de zile. Cu toate acestea, măsurile pentru înlăturarea pericolului trebuie aplicate imediat, fără nicio întârziere, pentru a evita rănirea sau traumatizarea copilului afectat.