Înainte de vin: ce au adus în cramă alte meserii

Vinul românesc de azi a fost construit de oameni foarte diferiți. Pe lângă viticultorii de meserie și familiile cu tradiție de generații, multe crame au fost pornite de oameni veniți din alte lumi: comerț, drept, medicină, contabilitate, muzică, arhitectură. Fiecare a adus în vie ceva din meseria lui, iar asta se vede astăzi în felul în care își fac și își povestesc vinul.

Davino și Crama Rasova: din distribuție, în vie

Dan Balaban a intrat în lumea vinului prin comerț. La începutul anilor ’90, distribuia vinuri și, încă din 1992, a înregistrat marca Davino, cu mulți ani înainte de a avea vie. Primele vii le-a cumpărat la sfârșitul anilor ’90, iar crama din Dealu Mare a fost gata în 2004. Anii de comerț i-au fost școala pieței: știa ce se vinde, ce lipsește de pe raft și cât poate valora un vin românesc bine făcut.

La Rasova, Zoe și George Ghiuri au lucrat aproape două decenii în distribuția de băuturi înainte să devină producători. Crama de lângă Cernavodă a fost înființată în 2015. În Podcastul Wines of Romania, Zoe Ghiuri o descria drept „templul” ei, locul în care s-a reinventat. Experiența de distribuitor se vede în portofoliu, construit pe branduri cu personalitate, precum Aripi, Imperfect, Nud și Sur Mer, și în deschiderea cramei spre turism și evenimente.

Marcel Pascu și Marcel Vulpoi, Gramofon Wine: muzică și contabilitate

Marcel Pascu e muzician. A cântat la clarinet și la saxofon în orchestre importante și nu a lăsat niciodată scena: repetițiile se împart și azi cu culesul și vinificația. S-a întors în zona copilăriei, lângă Dealu Mare, a plantat vie, iar primul vin a ieșit în 2015.

Marcel Vulpoi e profesor de contabilitate la ASE și conduce una dintre cele mai cunoscute firme de consultanță financiară din țară. Prietenia lor e veche, iar din 2019 Marcel Vulpoi a devenit și asociat la Gramofon. Două meserii care par să nu aibă nimic în comun s-au dovedit complementare: una ține cifrele în echilibru, cealaltă dă vinurilor nume, ritm și personalitate.

Constantin Duluțe, Domeniile Averești: înapoi la prima pasiune

Constantin Duluțe e agronom de formație și a construit în agricultura mare o carieră de câteva decenii. Viticultura a fost însă prima lui pasiune, cum a povestit în Podcastul Wines of Romania. La Averești, în podgoria Huși, a investit într-un domeniu cu istorie, unde oenologul francez René Faure plantase primele vii moderne, iar crama veche datează din 1870. Astăzi, Domeniile Averești lucrează 65o de hectare și dețin cea mai mare suprafață  plantată cu Busuioacă de Bohotin și Zghihară din România – două soiuri care spun povestea Moldovei.

Valeriu și Cristiana Irinel Stoica, Avincis: avocatura nu s-a oprit

Valeriu Stoica, profesor de drept civil, și Cristiana Irinel Stoica sunt avocați și își continuă amândoi activitatea. La Drăgășani au readus la viață Vila Dobrușa, un conac înconjurat de vii, deschis publicului în 2011 împreună cu crama Avincis. Valeriu Stoica descrie domeniul drept un proiect „viticol, vinicol și cultural” și o regăsire a iubirii de pământ moștenite de la părinți. Crama nu a înlocuit avocatura, ci s-a așezat alături de ea, condusă cu aceeași exigență.

Cornelia Anghel, Domeniul Coroanei Segarcea: de la medicină la vin

Cornelia Anghel s-a format ca medic cardiolog. Din 2002, familia Anghel administrează Domeniul Coroanei Segarcea, care în 2010 a primit certificatul de Furnizor al Casei Regale. Astăzi, Cornelia Anghel răspunde de calitatea vinurilor domeniului, cu aceeași atenție la detaliu pe care o cere medicina.

Luchi Georgescu, Beciul Domnesc: din comerț, prin industria alimentară, la vin

Luchi Georgescu a absolvit Facultatea de Comerț a ASE și a lucrat în comerț exterior, iar după 1989 a adus în România branduri internaționale cunoscute. A trecut apoi de la import la producție, mai întâi în industria alimentară, apoi în vin, în Vrancea. Compania poartă astăzi numele celui mai cunoscut brand al ei, Beciul Domnesc, și lucrează peste 1.400 de hectare de vie.

Jean Valvis, Domeniile Sâmburești: arhitectul brandurilor

Jean Valvis e inginer arhitect de formație, cu studii la Atena și la Sorbona. În România a construit branduri pe care le știe toată lumea, de la apă minerală la lactate. La Sâmburești, în Olt, primele vinuri sub noile branduri au apărut în 2009, iar un an mai târziu a lansat AQUA Carpatica. Formația de arhitect se recunoaște în felul în care și-a construit fiecare afacere: ca pe un proiect complet, de la produs până la imagine.

Jidvei: două generații, două meserii

La Jidvei, două generații și două meserii s-au completat. Liviu Necșulescu (1930-2021) a adus experiența agronomiei, iar fiul său, Claudiu Necșulescu, pe cea a comerțului exterior. Împreună au construit, după 1999, un grup care lucrează astăzi aproximativ 2.500 de hectare de vie proprie, una dintre cele mai mari suprafețe viticole din România. Dar Jidvei înseamnă mai mult decât hectare: vinurile sale de Târnave au ajuns pe mesele a generații întregi de români, iar la Cetatea de Baltă, castelul Bethlen-Haller a devenit un loc în care vinul se întâlnește cu istoria Transilvaniei. În 2023, Jidvei a fost singurul producător român de vin inclus de Luxury Lifestyle Awards în topul celor mai bune 100 de branduri premium de vinuri și spirtoase din lume.

SERVE: moștenirea unui medic venit din Franța

Contele Guy Tyrel de Poix era medic stomatolog în Franța, dar vinul ținea de familie, cu domenii în Corsica și în Champagne. A descoperit Dealu Mare în 1993, iar un an mai târziu a fondat la Ceptura SERVE, alături de oenologul Aurel Rotărescu și de Mihaela Tyrel de Poix, prima cramă privată cu capital străin din România. Vinul Cavalerului și gama Terra Romana au devenit repere ale acelor ani. Guy Tyrel de Poix ne-a părăsit în 2011, după ce își dedicase vinului românesc ultimii cincisprezece ani din viață. Astăzi, SERVE face parte din grupul Purcari Wineries, iar povestea începută de el la Ceptura merge mai departe.

Philip Cox, Cramele Recaș: de la filosofie, prin bere, la vin

Philip Cox a studiat filosofia în Anglia și a lucrat în publicitate înainte să ajungă în România, la începutul anilor ’90. A început cu importul de bere, dar berea nu l-a cucerit, „e o băutură simplă”, spune el, așa că a început să ducă mostre de vin românesc negustorilor din Londra. A lucrat apoi câțiva ani în comerțul internațional cu vin, unde a învățat ce caută un cumpărător străin într-o sticlă. În 1998 a fondat Cramele Recaș, împreună cu Gheorghe Iova și Ioan Georgiu, într-un loc unde viile sunt documentate încă din 1447. Astăzi, Recaș este una dintre cele mai mari crame din Europa de Est și cel mai mare exportator de vin îmbuteliat din România.

Ce aduce o meserie din afară

Privite împreună, aceste drumuri arată o parte din felul în care s-a reconstruit vinul românesc după 1990. Distribuitorii au adus cunoașterea pieței, contabilii și avocații rigoarea, medicii grija față de amănunte, agronomii răbdarea pământului, iar arhitectul, muzicianul și filosoful o privire diferită asupra a ceea ce poate fi o cramă.

Mulți dintre ei nu și-au părăsit prima meserie: unii pledează în continuare, alții predau sau urcă pe scenă. Vinul cere mai mult decât vie și cramă. Cere oameni care știu să conducă, să vândă și să spună o poveste, iar o bună parte dintre cei care au făcut asta în România au învățat-o mai întâi într-o altă meserie.

Pe drumul „România din Cramă în Cramă”

Toate cramele din acest articol fac parte din drumul pe care l-am făcut pentru „România din Cramă în Cramă”, emisiunea realizată de Wines of Romania în colaborare cu Wines of Europe și ghidată de Marinela Ardelean.

În șapte episoade, dedicate celor șapte regiuni viticole ale țării, emisiunea trece prin peste 80 de crame și ascultă poveștile celor care le-au construit, inclusiv felul în care au ajuns la vin.

Emisiunea se difuzează la Prima TV în fiecare sâmbătă, de la ora 13:00, începând cu 10 octombrie 2026, iar pe 1 Decembrie 2026, de Ziua Națională a României, urmează o ediție specială.

Un proiect susținut de CEC Bank România.

Parteneri: AQUA Carpatica, Bitdefender, AnimaWings, Autonom și Asociația Arc Peste Timp.