Piața energiei traversează o perioadă de incertitudine majoră pe fondul crizelor globale. Reprezentanții marilor companii au dezbătut aceste probleme la conferința Profit Energy.Forum. Daniel Apostol, directorul Federației Patronale a Energiei, a lansat un avertisment clar. El a subliniat că promisiunile despre energie ieftină sunt populiste și complet mincinoase.
Resursele precum țițeiul și gazele naturale au devenit arme reale în geopolitica globală. Intervențiile statului asupra prețurilor distorsionează grav piața internă. Din acest motiv, România are nevoie de predictibilitate politică și fiscală pentru stimularea investițiilor.
Erorile interne și prețul gazelor
Directorul Rompetrol Rafinare a cerut concentrarea eforturilor pe stabilitatea locală. Sorin Graure consideră necesare analizele preventive de risc înainte de adoptarea legilor. El a criticat permanentizarea unor măsuri fiscale temporare, precum taxa de solidaritate. Oficialul a explicat că statul român trebuie să oprească erorile interne. România nu are puterea de a influența războaiele din regiune.
Consumatorii vor resimți aceste presiuni direct în facturi. Alexandru Ciocan de la Energy Policy Group a anticipat un vârf de preț la gaze în acest an. O scădere ar putea apărea abia la jumătatea anului viitor. Tarifele nu vor mai reveni însă la nivelul actual de 22 de euro pe megawatt-oră.
Companiile americane și țintele europene
Insecuritatea din Marea Neagră afectează direct aprovizionarea cu hidrocarburi. Nicolae Bănică, CEO OSCAR Downstream, a detaliat situația importurilor. Companiile americane evită regiunea din cauza navelor explodate și a costurilor uriașe. Acest refuz persistă indiferent de valoarea primelor de asigurare. Furnizorii români se orientează acum spre traderii din Orientul Mijlociu. Transportul durează mult mai mult față de aprovizionarea din trecut.
La aceste probleme se adaugă obligațiile legislative europene. Raluca Covrig de la FPE a criticat regulamentul Net Zero Industry Act. Acest act stabilește o țintă europeană uriașă pentru stocarea dioxidului de carbon. Trei companii din România trebuie să asigure 20% din această capacitate până în 2030. Sarcina este considerată disproporționată în raport cu realitățile pieței autohtone.