Catedrala Mântuirii Neamului, numită oficial și Catedrala Națională, s-a ridicat pe Dealul Arsenalului, lângă Palatul Parlamentului, și a devenit una dintre cele mai vizibile și mai disputate construcții ale Bucureștiului de după 1989.

Lucrările au început în 2010, la capătul unui șir de proiecte, amânări și dispute care s-a întins pe mai bine de un secol, iar deschiderea oficială pentru slujire a avut loc în octombrie 2025.

O clădire care domină Capitala

Patriarhia Română descrie Catedrala ca fiind cea mai mare biserică ortodoxă din lume, ca volum și suprafață. Hramul catedralei este Înălțarea Domnului și Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României, potrivit bucuresti.ro.

Piatra de temelie a fost sfințită pe 29 noiembrie 2007, dar construcția propriu-zisă a pornit abia în decembrie 2010. Altarul a fost sfințit în 2018, iar pe 26 octombrie 2025, în anul în care Biserica Ortodoxă Română a aniversat Centenarul ridicării la rang de Patriarhie, au fost sfințite pictura și a avut loc deschiderea oficială pentru slujire.

Un proiect născut după Războiul de Independență

Planul unei mari catedrale ortodoxe în București e mult mai vechi. A apărut după Războiul de Independență din 1877, într-o perioadă în care statul român își întărea instituțiile și își căuta simbolurile naționale. Potrivit Patriarhiei Române, regele Carol I a promulgat în vara lui 1884 Legea Bisericii Catedrale din București, act care nu a fost abrogat niciodată, dar a cărui aplicare a întârziat mai bine de un secol.

Planuri rămase pe hârtie

După Primul Război Mondial și Marea Unire, tema unei catedrale reprezentative a revenit în discuție. În 1920, regele Ferdinand a reafirmat proiectul, iar Patriarhul Miron Cristea s-a aflat printre cei care l-au susținut. Au fost avansate mai multe amplasamente și au existat planuri arhitecturale niciodată puse în practică, iar printre arhitecții implicați în aceste discuții și proiecte s-a numărat și Petre Antonescu.

Regimul comunist a blocat orice șansă reală de concretizare. Capitala a fost remodelată radical prin demolări și sistematizare, iar o catedrală națională ortodoxă nu se afla printre prioritățile autorităților. Abia după 1989 subiectul a revenit în atenția publică și, după mai multe variante și dispute, proiectul a început să se contureze.

Vecinătatea cu fosta Casă a Poporului

Alegerea unui teren lângă Palatul Parlamentului are o încărcătură simbolică puternică. În timpul comunismului, zona Dealului Arsenalului a fost transformată profund: pentru a face loc Casei Poporului și noului centru politico-administrativ al regimului Nicolae Ceaușescu, au fost demolate o mare parte din vechiul cartier Uranus și din țesutul urban din jurul Dealului Spirii.

Terenul pentru Catedrala Națională a fost pus la dispoziția Patriarhiei de Parlamentul României în 2006, moment care a deschis o nouă etapă a proiectului. Locul permitea construirea unui edificiu de dimensiuni ieșite din comun, dar a stârnit și controverse, pentru că viitoarea catedrală avea să se ridice monumental chiar lângă clădirea asociată uneia dintre cele mai radicale transformări urbane ale Bucureștiului din secolul XX.

În același perimetru se confruntă, așadar, două viziuni arhitecturale și politice foarte diferite: monumentalitatea comunistă a fostului Palat al Poporului și cea religioasă a Catedralei Naționale. Potrivit sursei citate, tocmai această alăturare a generat numeroase comentarii despre rolul simbolic al noului edificiu.

De la sfințirea locului la primele lucrări

Pe 29 noiembrie 2007, în ajunul sărbătorii Sfântului Apostol Andrei, Patriarhul Daniel a sfințit locul unde urma să fie ridicată catedrala. Momentul a venit după stabilirea amplasamentului, însă construcția nu a putut porni imediat: între 2008 și 2010 s-au derulat etape de consultare și proiectare, în care au fost analizate mai multe variante arhitecturale.

Autorizația de construire a fost eliberată pe 2 septembrie 2010, iar lucrările efective au debutat pe 20 decembrie 2010. Concepția proiectului îmbină arhitectura ortodoxă tradițională cu soluții de inginerie moderne, impuse de mărimea clădirii și de riscul seismic important al zonei.

Până la 800 de muncitori pe șantier

Construcția a progresat etapizat, de la fundații și structura de rezistență până la cupolă, turle și finisaje. Ca edificiul să ajungă într-un stadiu suficient de avansat pentru evenimentele religioase planificate în 2018, sute de muncitori au lucrat în paralel. În 2017, Patriarhul Daniel declara că, în unele perioade, pe șantier lucrau, în mai multe schimburi, aproximativ 800 de oameni.

Cifrele unui edificiu-record

Primul lucru care impresionează la Catedrala Mântuirii Neamului sunt proporțiile. Datele Patriarhiei Române indică o înălțime totală de aproximativ 132 de metri, cu tot cu cruce, o lungime de circa 126 de metri, un volum de aproximativ 323.000 de metri cubi și o suprafață construită de aproximativ 6.000 de metri pătrați.

Pe lângă titlul revendicat de Patriarhie, catedrala se numără printre cele mai înalte biserici cu cupolă ridicate vreodată, iar nava sa are dimensiuni neobișnuite pentru un lăcaș ortodox.

Sursa citată atrage însă atenția că aceste recorduri depind de criteriul ales, întrucât clasamentele internaționale ale marilor biserici se pot raporta la suprafață, volum, înălțime sau numărul de credincioși pe care îi pot primi.

Cupola centrală domină întregul ansamblu, iar deasupra ei se înalță lanternoul și crucea monumentală, care completează cei 132 de metri. Cu aceste dimensiuni, catedrala a devenit un reper vizual de neocolit în centrul Capitalei.

Mozaic la scară monumentală

În interior, impresia de grandoare vine din amploarea decorului liturgic. Pictura în mozaic se numără printre cele mai ample lucrări de acest fel realizate pentru un lăcaș de cult contemporan: suprafața acoperită ajunge la zeci de mii de metri pătrați, iar execuția a cerut milioane de piese individuale.

Mozaicul este alcătuit din tesere de sticlă și materiale de calitate, inclusiv elemente lucrate în tradiția atelierelor specializate în arta bizantină. Prin aur, culori intense și numeroasele chipuri de sfinți, interiorul duce mai departe tradiția iconografică ortodoxă, dar la o scară monumentală.

Cel mai mare iconostas ortodox

Iconostasul, de aproximativ 407 metri pătrați, este descris de Patriarhia Română drept cel mai mare din lumea ortodoxă. Mărimea lui face din spațiul dintre altar și naos una dintre cele mai spectaculoase zone ale edificiului.

La aspectul monumental al interiorului contribuie și candelabrele de mari dimensiuni, vitraliile, icoanele și coloanele, arhitectura și decorul fiind gândite să transmită aceeași monumentalitate pe care o anunță exteriorul.

Un clopot de 25,2 tone

Clopotul monumental a atras atenția încă dinainte de finalizarea catedralei. Cântărește aproximativ 25,2 tone și este prezentat drept cel mai greu clopot bisericesc cu balans liber din lume, iar instalarea și funcționarea lui au cerut soluții tehnice speciale.

Clopotul nu este, însă, singurul element distinctiv. Proiectul a fost gândit în ansamblu, astfel încât edificiul să devină un reper al arhitecturii ortodoxe contemporane prin dimensiuni, iconografie și infrastructură tehnică.

Clădirea principală și ansamblul din jur

Catedrala face parte dintr-un ansamblu mai amplu, care cuprinde spații subterane și supraterane, porticuri, turnuri și alte clădiri auxiliare. De aceea, discuțiile despre cost trebuie să separe prețul clădirii principale de valoarea întregului ansamblu. Patriarhia a precizat în 2025 că cele aproximativ 270 de milioane de euro privesc tot ansamblul Catedralei Naționale, nu doar edificiul central.

Altarul, în anul Centenarului Marii Uniri

Primul moment important a venit pe 25 noiembrie 2018, odată cu sfințirea altarului. Evenimentul a fost legat simbolic de Centenarul Marii Uniri, iar catedrala a început să găzduiască slujbe, deși lucrările nu se încheiaseră.

În 2019, edificiul a fost vizitat de Papa Francisc, în timpul vizitei sale apostolice în România. Momentul a avut o semnificație aparte, întrucât catedrala, încă în curs de finalizare, ajunsese deja unul dintre cele mai importante proiecte religioase ale României contemporane.

Consacrarea din octombrie 2025

Pasul decisiv a avut loc pe 26 octombrie 2025, în anul Centenarului Patriarhiei Române. Pictura catedralei a fost sfințită de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I și de Patriarhul Daniel, alături de un sobor numeros de ierarhi, preoți și diaconi, ceea ce a marcat consacrarea oficială pentru slujire, la aproximativ 15 ani după începerea construcției.

Sfințirea nu a însemnat, totuși, încheierea tuturor lucrărilor din ansamblu. La începutul lui 2026, Patriarhia a anunțat o nouă închidere a edificiului, pentru continuarea lucrărilor din interior.

Peste un secol, în câteva repere

Dincolo de opiniile despre arhitectură, dimensiuni sau finanțare, catedrala a modificat definitiv imaginea Bucureștiului. Silueta ei, vizibilă de departe, se înalță deasupra zonei 13 Septembrie, iar ca vizibilitate edificiul poate fi comparat cu marile clădiri monumentale ale Capitalei.

Catedrala Națională este azi, simultan, loc de cult, monument de arhitectură și temă a unei dezbateri publice care se va prelungi, probabil, mult timp.

Biserica Ortodoxă Română o vede ca împlinirea unei aspirații de peste un secol și ca simbol al continuității credinței, pe când criticii proiectului o consideră una dintre cele mai scumpe și mai discutate construcții religioase ale României de azi.

Citește și: Cum am trăit taina trecerii prin altar în Catedrala Mântuirii Neamului