România dezvoltase încă din anii ’70 un moped electric care putea atinge 25 km/h și funcționa cu baterii reîncărcabile. Vehiculul, numit Elmo, a fost testat pe străzile Bucureștiului de un jurnalist BBC și putea circula aproximativ trei ore fără reîncărcare. Deși autoritățile comuniste au anunțat de mai multe ori producția în serie, aceasta nu a mai fost realizată.
Elmo a fost creat de o echipă de cercetători de la Institutul de Cercetări pentru Industria Electrotehnică (ICPE) din București. Proiectul a fost realizat în colaborare cu fabrica din Zărnești, cunoscută pentru producția mopedelor Mobra. Vehiculul a atras inclusiv atenția presei britanice. Într-un reportaj difuzat de emisiunea „Tomorrow’s World”, un jurnalist BBC a condus mopedul electric prin București. Acesta a constatat că performanțele sale erau comparabile cu cele ale unui moped obișnuit, echipat cu un motor de 49 cmc.
Cum funcționa mopedul electric românesc
Elmo folosea un motor electric cu rotor-disc, o tehnologie la care specialiștii români lucrau încă din anii ’60. Motorul era compact, iar alimentarea se făcea prin intermediul unor baterii care puteau fi reîncărcate. Documentele tehnice ale ICPE arată că vehiculul avea un motor de 500 W, alimentat la 24 V, care funcționa la 3.000 de rotații pe minut, notează Profit.ro.
În acea perioadă, institutul experimenta mai multe tipuri de motoare electrice, cu puteri între 350 W și 4 kW.
Tehnologia rotorului plat nu era însă o invenție exclusiv românească. Reportajul BBC preciza că cercetătorii din București dezvoltaseră un concept apărut inițial în SUA. Totuși, specialiștii români au contribuit la perfecționarea acestuia. Un brevet american, cu prioritate din 1972, îi menționează ca inventatori pe Dumitru Felician Lăzăroiu, Sigismund Șlaiher și Gheorghe Mihai Mihăiescu. Titularul brevetului era ICPE.
Producția de serie, promisă ani la rând
Deși Elmo depășise etapa de experiment, fabricarea sa în serie a fost amânată în repetate rânduri. În ianuarie 1978, revista „Flacăra” relata că producția fusese anunțată încă din 1974. Fabrica „6 Martie” din Zărnești, care urma să construiască vehiculul, nu reușise însă să înceapă fabricarea acestuia.
Mopedul fusese prezentat publicului în 1975, la Expoziția realizărilor economiei naționale. Datele publicate atunci indicau o autonomie de aproximativ 40 de kilometri și o viteză maximă de 25 km/h.
Ulterior, autoritățile au stabilit anul 1979 drept nou termen pentru începerea producției. În același an, presa vremii anunța apariția unei versiuni îmbunătățite, numită Elmo-2. Aceasta urma să fie produsă de întreprinderea Mefin din Sinaia și promitea o autonomie de 80 de kilometri. Noul model ar fi trebuit să intre în fabricație în 1980. Nici acest termen nu pare să fi fost respectat.
Istoricul programelor de mobilitate electrică publicat ulterior de ICPE amintește proiectul Elmo și bicicleta electrică dezvoltată în 1973. Documentele nu confirmă însă începerea producției de serie a mopedului în anii ’80.
Ce s-a întâmplat cu tehnologia și cercetătorii români
Chiar dacă Elmo nu a ajuns să fie fabricat la scară largă, cercetările asupra motoarelor electrice au continuat. Unul dintre inginerii implicați în proiect, Sigismund Șlaiher, a coordonat ulterior dezvoltarea motoarelor cu rotor-disc pentru utilizări industriale.
Într-un articol publicat de „Flacăra” la 29 iulie 1982, acesta era prezentat drept conducătorul unei echipe de cercetători care lucra la noi modele de motoare electrice. Tehnologia a fost folosită ulterior inclusiv la servomotoare pentru roboți industriali. Unele motoare au fost fabricate în serii mici la ICPE, iar altele au ajuns să fie produse la IFMA și exportate.
Șlaiher și-a continuat activitatea și după căderea regimului comunist. Împreună cu Nicolae Vasile, a publicat în 2002 și 2003 volume dedicate servomotoarelor electrice. În 2005, numele său apare într-un nou brevet, publicat de OSIM, pentru un sistem de acționare și reglare a vitezei vehiculelor electrice.
Inginerul a vorbit public despre munca sa și în 2018, într-un interviu acordat Digi24. Atunci, el a prezentat mai multe componente pe care le păstrase din perioada cercetărilor.