Jalea în fața dispariției fizice a monarhului nostru, este accentuată de ”bocitoarele” care au făcut imposibilă restaurarea monarhiei atunci când a fost răsturnată republica de esență sovietică, atunci când singura legitimitate o avea regele alungat.
Osanale ipocrite ale unor oameni care structural nu pot înțelege moștenirea spirituală a celui care și-a dedicat viața unor principii și și-a servit țara și poporul în fiecare ocazie. Acum nu le-a mai fost frică să pună pe catafalc deasupra stegului monarhic Coroana de oțel a încoronării regalității. Si-au făcut socoteala că sunt stăpâni pe situație și totul se sfârșește spre liniștea lor întru mutilarea statului și drepturilor poporului.
Le-a trecut pe lângă urechi, fără nici un efect afirmația clară și răspicată făcută de MS REGELE și repetată și la adunarea comemorativă din parlamentul anului 2017: ”Politica poate însă aduce prejudicii cetățeanului, dacă este aplicată în disprețul eticii, personalizând puterea și nesocotind rostul primordial al instituțiilor Statului.”
De acum pot face și desface după nevoi personale și bun plac legi, instituții, pot subordona material și mai mult umilul cetățean contribuabil.
Lasă poporului trei zile de doliu național ca să se descarce emoțional și apoi să fie în continuare martor tăcut al desăvârșirii procesului de recuperare a puterii cedate sub presiunea românilor saturați de comunism în 1989. Vor avea finalmente starea pe care și-au dorit când au pus mâna pe putere după uciderea tinerilor, incendierea bibliotecii Fundației Universitare Carol I și a palatului regal – simboluri pe care voiau să le șteargă din memoria identitară a românilor.
Speranța există dacă poporul român va asimila alt mesaj transmis de MS Regele Mihai: ”Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenței, suveranității și unității noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, și a Națiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate și modestie.”
Custodele Coroanei Majestatea Sa Margareta s-a angajat din 6 dec. (Sfântul Nicolae este apărătorul femeilor în cumpănă!) că fiind chemată urmașă a regelui Mihai ” care mi-a lăsat ca sfântă moștenire iubirea și credința față de România, voi continua munca și voi respecta legământul său”… Cu emoție și onoare, cu simț al datoriei, ca bună româncă și Custode al Coroanei, îmi închin viața și munca națiunii noastre și românilor de pe tot Pământul”.
Ni se mai ivește o șansă, ca Majestatea Sa Margareta – cu o intensă activitate de 27 de ani bazată pe principiile în care a crescut-o Majestatea Sa tatăl său – să contribuie la ridicarea României pe locul pe care îl poate câștiga prin guvernarea legii, eticii și simțului datoriei.
Majestatea Sa Regele Mihai afirma ”La 1 ianuarie 2007, România a început un nou timp istoric, tot atât de important şi de inspirat ca cel care a urmat anului 1918.
Niciodată de atunci încoace nu am avut, din punct de vedere economic, militar şi politic, o şansă mai mare de a ne consolida identitar.
România are nevoie de o viziune durabilă, care să completeze democraţia şi libertăţile garantate de apartenenţa la NATO şi la Uniunea Europeană. Pun această răspundere în mâinile Principesei Margareta şi a Principelui Radu, cu speranţa că vor putea să o ducă la bun sfârşit.” (Citat pus ca introducere în România o viziune pe 30 de ani – Spirit de răspundere, Loialitate, Generozitate, Puterea exemplului redactata de principesa Margareta și Prințul Radu)
Din nefericire am pierdut această șansă și astăzi, mai mult ca oricând, putem face un bilanț negativ. Tara noastră n-a avut nici un proiect pe termen mediu si lung. Reprezentantii statului român nu au folosit oportunitățile oferite de intrarea în Uniunea Europeană. Prioritățile dezvoltării reale ale Țării au fost mereu lăsate la voia lipsei de profesionalism și intereselor mărunte de partid sau doar ale câte unui deținător al funcțiilor statului…
Sărăcia a bătut în ușa familiilor din toate părțile României, gonind pe cei apți de lucru pe meridianele Europei. Chiar și o parte din cei care au îndrăznit să sfrunteze aberațiile birocratice și ale corupției și au creat o mică întreprindere au fost treptat înăbușiți!
S-a degradat din ce în ce mai mult învățământul și educația; sunt tot mai mulți tinerii care încearcă să evadeze și să studieze în afara țării. Lipsa de profesionalism este determinant în stabilirea programei de învățământ; doar acea minoritate de profesori, pentru care copii sunt o valoare, își fac datoria indiferent cum sunt plătiți și cât de aberante sunt constrângerile unor ”curricula” făcute pentru crearea unor analfabeți funcționali – ușor de transformat în masă de manevră.
Bolnavii merg la medic doar în ultima fază, căci birocrația și corupția din unele sfere ale sistemului medical îi descurajează și pe ei și pe medicii care au conștiință și respectă jurământul lui Hipocrate.
Să nu mai vorbim de cercetare, care a fost și a rămas un domeniu tolerat – cercetătorii să se descurce, să își facă rost de fonduri; fondurile de la buget nu ajung și sunt împărțite pe criterii mult prea puțin adecvate dezvoltării unei cercetări fundamentale cu viziune pe termen lung.
Constructorii hidrocentralelor, al transfăgărășanului s.a.m.d. au rămas de pe o zi pe alta fără utilitate, ne-am adus – să-i înlocuiască – firme , care s-au relevat nu prin performanțe, ci prin capacitatea de a răspunde cum se cuvine nevoii de îmbogățire a decidenților din administrația statului.
Statul însuși este tratat de cei care au majoritatea (obținută ca urmare a neprezentării la vot a celor ce susțineau că așa protestează împotriva stării de lucruri, dar în fapt au îngăduit ca o minoritate să le determine viitorul pentru cel puțin patru ani!) ca un obiect de experiențe pentru cei care decenii la rând au folosit puterea ca să își îndestuleze clientela, în disprețul intereselor naționale!
Si totuși a existat un proiect de țară extrem de rațional și complet, nebăgat de seamă de politicienii din acest stat care se numește republică și care își face un renume din a schimba legile și formele instituțiilor după buna dispoziție a celor care se consideră a deține autoritatea obținută odată la patru ani, printr-un vot al poporului suveran ale cărui probleme și priorități nu mai contează în răstimpul dintre alegeri!
Această Viziune a României pe 30 de ani, redactată de Principesa Margareta și prințul Radu sub supervizarea Majestății Sale Regele Mihai s-a alcătuit pe baza experienței nemijlocite primite prin acțiunile întreprinse din 1990, neoficial sau ca urmare a înțelegerii pe care a acceptat-o regele de a implica Casa Regală în acțiunea de obținere a intrării României în UE și NATO. Tot ce a întreprins Regele și membrii familiei Regale, cu precădere Regina Ana, principesa Margareta, prințul Radu, a fost în favoarea Tării și poporului nostru! Căci – ”Indiferent de cine exercită puterea de şef al Statului, Casa Regală continuă să reprezinte o parte a statalitatăţii ca personalizare a Suveranităţii, simbol şi continuitate, iar aceasta nu are de-a face cu politica, ci cu identitatea naţională” (op cit p. 4).
Cine a avut ocazia să participe la întâlnuirile cu membrii Familiei Regale a avut posibilitatea să înțeleagă în ce măsură aceștia au ca prim obiectiv înțelegerea problemelor fiecărei persoane și a poporului ca tot.
”Multe dintre ideile acestui document aparţin miilor de elevi şi studenţi pe care i-am întâlnit, în ultimii ani, în România. Ei vor fi răspunzători de soarta ţării noastre peste douăzeci de ani, însă de pe acum au răspunsuri la orice întrebări.”
Acum putem face bilantul ultimilor zece ani care au constituit prima etapa a strategiei de dezvoltare propusă de Casa Regală. Nimeni nu a avut în intenție să lege provinciile românești cu o rețea de autostrăzi; Dunărea a rămas la fel de neinclusă în proiectele pe termen scurt si mediu; protejarea monumentelor este în funcție de oameni ajunși întâmplător și nepregătiți în fruntea ministerului culturii care este total depășit de sarcinile pe care le acumulează cu aviditate ca să dețină monopolul asupra patrimoniului național. In pragul centenarului Unirii din 1918 nu avem pregătite acele importante lucrări științifice care să informeze lumea modernă ce a făcut la începutul secolului XX poporul român însuflețit de regele Ferdinand și regina Maria.
Trăim în zilele acestui an 2017, ce stă să se încheie, o exacerbare a demagogiei, disimulării, egoismului primitiv, agățarea de putere și bunul plac care spunea în 2011 Regele Mihai nu au ce căuta în instituțiile românești deoarece aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989.
Mulțimea cernită salută cu pioșenie suveranul căruia abia acum i s-a redat Coroana regală din păcate ca mereu în deplină necunoaștere a Vointei Majestății Sale, care a schimbat Statutul Casei Regale, desemnând-o pe întâia născută moștenitoarea Sa.
Soarta României stă în mâinile cetățenilor care o alcătuiesc dacă vor rămâne iubitori de Coroană, uniți în conștiință și acțiune ca să fie membrii de bază ai Uniunii Europene și ai alianței NATO pentru a-și crea mult prea întârziata prosperitate în demnitate și cu respectul identității!
@Precizari. Din afara tarii nu se vede care guvern si prim-ministru, de ex., a cedat castelul Bran ? Dar Savarsin ? In ce-l priveste pe Ilici Iliescu sunt de acord. Altfel, sa ramanem amandoi, fiecare cu mintea lui ! Apropos, nu vad la comentarii nici un nickname „Precizari” la „… prima postare”.