Iniţial nu voiam să comentez Convenţia extraordinară a PDL. Dintr-un motiv foarte simplu: nu agreez spectacolele de circ. În plus, la Romexpo s-a desfăşurat o adunare a unor oameni care au făcut mult rău României şi românilor. Şi prea mult despre astfel de oameni nu merită comentat.
Totuşi, cineva m-a determinat să fac un comentariu. Elena Băsescu. Care a ţinut cu tot dinadinsul să piardă ocazia de a tăcea şi a mai lansat (în faţa camerelor de luat vederi) o „cugetare” specifică ei. „Este o victorie ruşinoasă a lui Vasile Blaga. Este o victorie cât o înfrângere”, a spus Eba. Ei, de aici m-am gândit că trebuie să plec.
Şi conform principiului simetriei şi (evident) logicii Elenei băsesciene, afirm că Elena Udrea a suferit o înfrângere cât o victorie. Şi aşa şi este. O eventuală preluare de către Elena Udrea a PDL nu ar fi fost o afacere nici pentru ea şi nici pentru partid. Pentru ea, pentru că nu ar fi ştiut ce să facă cu partidul. Pentru partid, pentru că sigur s-ar fi golit de activiştii din prima linie mai puţin compromişi, de cei din liniile a doua şi a treia, care nu ar fi vrut să-şi lege continuarea carierei politice de nume ca Elena Udrea şi Traian Băsescu. Şi atunci Elena Udrea ar fi condus un PDL care ar fi reprezentat o jumătate din ceva puţin care a mai rămas. Un PDL care nu ar mai fi trecut, cel puţin în următorii ani buni, poate nici măcar pragul electoral. Practic, Elena Udrea ar fi devenit un Victor Ciorbea în variantă feminină.
Pierzând bătălia de la Romexpo cu tot efortul televiziunii PSD-istului Sebastian Ghiţă de a o face preşedintă a PDL, Elena Udrea – personal cred că nici nu a vrut să câştige, ci doar să obţină un scor cât mai apropiat de Blaga – a ieşit totuşi învingătoare, pentru că de fapt ea a fost „programată” pentru altceva. Un „altceva” înseamnă o nouă construcţie politică pritocită în laboratoarele de la Cotroceni. Pe care să o conducă Traian Băsescu. Numai că Traian Băsescu avea nevoie ca, în decembrie 2014, respectiva construcţie politică să fie deja clar conturată. Şi Elena Udrea este persoana aleasă de Traian Băsescu să pună temelia respectivei construcţii.
Dar pentru ca Elena Udrea să poată pună bazele noii construcţii, trebuiau îndeplinite o serie de condiţii. Una dintre ele trebuia să se materializeze prin transformarei ei în victimă, o victimă aflată în imposibilitate de a mai coabita în acelaşi cort cu veteranii din PD. Şi aici a fost din nou ajutată de televiziunea „Ghiţă-SRI”, care a fost prima ce a tras „sirena lui Roaită” privind „uriaşa fraudă” de la votarea moţiunilor şi care ore bune a întreţinut senzaţia că Udrea ar fi fost victima fraudei. (Să fim foarte serioşi, dacă la un scrutin bine păzit de toate taberele ies mai multe voturi decât votanţi, nu se poate spune în favoarea cui a fost frauda. Iar când se „anunţă” pe micul ecran că voturile în plus coincid cu diferenţa de voturi care a decis scrutinul, atunci este clar că suntem în faţa unei manipulări mediatice.) Nu ştiu dacă a fost sau nu fraudă. În fapt, pentru un partid care a făcut din hoţie o artă, ce mai contează şi o fraudă în familie! Dar dacă a fost, oricare tabără putea să fie „hoţul”. Dar postura de victimă este cea care trebuia să devină o etichetă pentru Elena Udrea. Pentru a-i da prilejul să plece (împreună cu susţinătorii ei) din PDL şi să formeze noua construcţie politică. Din această cauză spun că Elena Udrea a câştigat. Pentru că a ieşit din PDL exact cum îşi dorea („scenariul” a funcţionat), pentru că se va afla la cârma unei construcţii politice unde va face ce vor vrea ea şi Traian Băsescu. Evident, calculele făcute în laboratoarele de la Cotroceni merg spre o construcţie care să crească în 3 ani cât Făt-Frumos în 7 ani. Există însă şi un risc. Foarte mare. Elena Udrea să devină varianta feminină a lui „ăla mic cu capu’ mare”, adică a lui Aurelian Pavelescu. Şi asta pentru că în joc sunt două nume, Traian Băsescu şi Elena Udrea, care nu mai sunt deloc agreate de români.
P.S.
1. Iată că, mai repede decât mă aşteptam, tot ce am scris mi-a fost confirmat de Traian Băsescu. Acesta a spus cu subiect şi predicat „adio PDL” şi că „se va ocupa de altă construcţie politică”. Şi cum, oficial, din postura de preşedinte, Traian Băsescu nu poate acţiona, Elena Udrea este cea care va „opera”.
2. Declaraţia lui Traian Băsescu de sâmbătă seara reprezintă o încălcare pe faţă a Constituţiei. A recunoscut că s-a implicat în activitatea unui partid politic.
3. Încă o confirmare. După declaraţia lui Traian Băsescu, Elena Udrea a ieşit din nou pe televiziuni şi a afirmat că din primele minute ale votului reprezentanţii ei i-au semnalat tot timpul nereguli. De ce nu a făcut-o la momentul desfăşurării votului? Pentru că încă nu se dăduse semnalul „fraudării” la televizor.
