Consider că, dacă am replicat foarte dur în cotidianul.ro, atunci când „Vocea Rusiei” a luat-o razna în momentul în care a abordat un subiect foarte sensibil pentru România – era vorba de problema Tezaurului -, nu pot să „kaput”-ez după ce un ipochimen de la Deutsche Welle elucubrează pentru a-şi justifica faptul că se crede un „panzer” ideologic atunci când comentează cazul Marga-ICR. Pentru mine, Petre M. Iancu, singura dată când îi scriu numele, în momentul în care, marţi, a semnat articolul „Estetica despotului”, s-a manifestat nu ca un membru al unei redacţii care susţine că prezintă oficial „Vocea Germaniei”, ci ca un lefegiu al cărui zel ascunde evident altceva foarte grav. Ştie el ce! Asupra acestui fenomen mi-a atras atenţia foarte articulat după 1990 un bun prieten, un gazetar evreu mai în vârstă, care, de fiecare dată când apărea cineva ce se manifesta cu mare exces şi foarte zgomotos într-o direcţie anume, îmi spunea răspicat: „Atenţie la ăsta sau asta, după caz, ascunde sigur ceva grav!”. Nu a greşit când mi-a semnalat-o pe individa cu nume de insectă ce striga foarte tare împotriva Securităţii, tocmai ea, care, după cum s-a dovedit, avea un voluminos dosar de Note de veche informatoare; nu a greşit în cazul unui individ ce-i făcea pe toţi cei din jur cu ou şi cu oţet pentru trecutul lor ascuns, crezând că al lui va rămâne îngropat pentru totdeauna…
Mă întorc însă la articolul „Estetica despotului” şi mărturisesc că, în 45 de ani de gazetărie, rar de tot mi-a fost dat să citesc un text în care se amestecă toate extremele posibile pentru ca, în final, să se ajungă la cel ce trebuie pus la zid – Andrei Marga. Să exemplific: „Fascismul clerical (care ameninţă zone vaste de la răsărit şi sud de Europa) e paseist. Islamismul premierului turc Erdogan la fel. De fapt (,) mai toate mişcările totalitare se revendică de la trecut, pe care-l falsifică în fel şi chip ca să încapă în şabloanele ideologice la modă şi să furnizeze dictatorilor pretextele necesare mancurtizărilor şi desanturilor aparatului lor represiv. Ca şi nazismul celui de-al treilea Reich, inchiziţia spaniolă, stalinismul, ori fascismul mussolinian, naţional-comunismul lui Ceauşescu, ori protocronismul cultivat post-festum de ex-şeful ICR, Marga, extremismele, nu doar cele de sorginte religioasă, sunt cantonate în contrafăcute istorii presupus glorioase. Şi sunt mai mereu îndreptate spre trecut. Ca şi spre kitsch”. Pe scurt: fascism, islamism, dictatori, mancurtizări, nazism, inchiziţie, stalinism, fascism, naţional-comunism, protocronism, kitsch – toate astea invocate într-un sfert de filă spre a-l diaboliza pe proaspătul ex-şef al ICR, dar, de fapt, spre a ne arăta că intelectualii noştri de valoare nu sunt cei validaţi de opinia publică, ci cei pe care-i decretează unul ca lefegiul „Vocii Germaniei”, care, evident, are o grilă şi criterii speciale, eventual nişte reminiscenţe evidente din epoca „…istă”! Şi nu mă feresc să scriu acest lucru, chiar forţând nota, nu la fel face autorul „Esteticii despotului”? Da, Germania este azi motorul economic şi politic al UE, dar nimic nu-i dă dreptul ipochimenului respectiv să adopte atitudini discreţionare şi imperiale şi să stabilească el care intelectual român este valoros şi care nu. Da, există libertatea de expresie în democraţie, dar în numele ei nu invoci tot soiul de „isme” pentru a demola. Pariez că acest salariat al „Vocii Germaniei” nu a citit o carte din cele peste 35 ale lui Marga, de politologie sau filosofice, subiecte ce-i cad greu demolatorului de la instituţia nemţească! Pe urmă, sunt printre cei mulţi care ne întrebăm pe ce listă neagră figurează Marga de-l „executa” cu atâta zel Deutsche Welle exact când împlinea 60 de ani de la creare, moment jubiliar în care Bernd Neumann, ministrul de stat al Culturii şi mass-media din Germania, spunea că DW „este şi azi, în anumite regiuni ale lumii, sursa primă de informare”? Adevărată SURSĂ DE INFORMARE! A vorbit Marga într-un context anume despre „calorifer”, ziaristul de la DW îi dă în cap cu această afirmaţie cu orice prilej şi merge până acolo încât spune că plecarea lui de la ICR „alimentează nădejdi”, iar „altele ne avertizează să fim precauţi”. Ce spui Franţ, cultule în cap? Cred că Marga a comis şi unele erori la ICR, pe care printre primii care le-au criticat suntem noi, cei de la cotidianul.ro, dar a ignora şirul MARE de fapte grave comise de cei ce l-au precedat (e vorba de sumele colosale cheltuite pentru: tipărirea diverselor volume, deplasări, conferinţe de doi bani şi trei surcele), ce dovedeşte? Orbul găinii! Evident, nu-i scapă nici ocazia să-l facă turnător, deşi nu are niciun act oficial în acest sens, iar faptul se petrece la DW, unde rigoarea, exactitatea şi legea fac casă bună dintotdeauna. S-o spunem pe şleau: cel ce a scris textul „Estetica despotului”, invocând ceea ce aminteam la început, este un exponent periculos al acelor „…isme” care au făcut atâta rău omenirii întregi, inclusiv Germaniei, el are apucături revanşarde pronunţate, fiind atât de departe de realismul, luciditatea, înţelepciunea şi echidistanţa celor ce conduc azi Deutsche Welle! El apare ca o singulară şi sinistră „voce a elucubraţiilor” în „Vocea Germaniei”.
