Odată cu moartea lui Florin Cioabă, televiziunile de ştiri şi-au pornit din nou orgiile necrofage dând la o parte toate celelalte ştiri şi programe, pentru a ne intoxica de dimineaţa până seara şi de seara până dimineaţa cu lălăieli de cel mai prost gust legate de subiectul respectiv. Ca de fiecare dată când moare cineva care se bucură de un anume statut legat de cea mai mică posibilitate de rating, aceste posturi tv îşi încep bocetele stridente, la corurile cărora îi cheamă să participe, pe lângă comentatorii împătimiţi ai oricărui subiect – fie meteo, fie calamitate, fie diverse alte asememea „cianuri” mediatice –, pe prietenii, rudele, megieşii mortului, pentru a umple zilele sau chiar săptămâna, ca în cazul de faţă, până la momentul înhumării proaspătului erou.
E vorba acum, dar nu numai, de o întreagă săptămână, având în vedere timpul ce-a început de la căderea la pat şi până la funeralii, fixate pentru ziua de vineri.
O stranie contribuţie la tot spectacolul nu se poate să nu şi-o aducă însuşi preşedintele ţării, cu atât mai mult cu cât totul poate fi speculat cu mai mult sau mai puţin succes din punct de vedere electoral. Apoi vine şi prim-ministrul la rând, care, pipăit la buzunarele bugetului, fie pentru a plăti spitalizarea, fie avionul Air Force 1 – din fericire inexistent deocamdată – pentru repatrierea defunctului, se simte dator să denunţe abuzul de la Cotroceni. Mă rog, circul trebuie întreţinut ca atare, prin orice mijloace.
Ajungem astfel de fiecare dată de râsul lumii. Fie cu Sergiu Nicolaescu, transformat de televiziunile în cauză într-un adevărat erou naţional odată cu propriul deces, fie cu acest autointitulat Rege Cioabă al ţiganilor de pretitutindeni, ca şi în cazul celuilalt impostor, „Împăratul” Iulian. Acesta din urmă n-a ratat nici el prilejul de a se da în stambă, găsind în sfârşit ocazia unui scandal pe cinste: anunţul intenţiei sale matrimoniale legate de Elena Udrea, şi ea ţigancă de-a lui, dacă ne luăm după propriile-i cuvinte. Pentru care declară că e în stare să facă o crimă de omor prin ucidere, vorba cuiva, cu nimeni altcineva decât Băsescu, în postură de amant neoficial al prezumtivei mirese. Care i-a picat cu tronc înfierbântatului pretendent după ce i-a văzut poza în costum de baie, la mare. Iată şi declaraţia de presă a „Împăratului”, părând plină de bun-simţ de vreme ce e dispus să aştepte până după funeralii şi încheierea perioadei de doliu: „O să las să treacă îngroparea defunctului, doliul după Florin Cioabă şi o cer de nevastă pe Elena Udrea. O cer de la Blaga, cât o costa! Iubesc bikinii ăia de 3-4 centimetri cum îi poartă ea aşa, în faţă. Nu aş vrea nimic de la ea decât bikinii ăia. Sunt în stare să fac crimă cu Băsescu pentru Udrea. N-am făcut săpături, dar, după cum spune ea un cuvânt şi dă din cap, pare a fi de etnie romă. Oricum, o pun să stea în picioare în faţa mea, în costumul ăla de baie, şi îi pun aur cu găleata până la genunchi, să-i acopere. Într-o găleată intră 1.500 de cocoşei. Dacă dau publicităţii că vreau s-o cer de nevastă pe Udrea, o omoară Băsescu până dimineaţa!”.
Televiziunile ca televiziunile, dar aici miroase a politică precum peştele împuţit de la cap, căci nu se putea altfel. De unde, când şi cum ne-am procopsit cu asemenea personalităţi o ştie cel mai bine Ion Iliescu. Şi el păstrează o oarecare legătură de sânge cu etnia respectivă, precum ne asigură unii cercetători ai arborelui său genealogic. Dar, dincolo de orice solidaritate etnică, reală sau nu, Iliescu avea tot interesul ca, într-o perioadă de la începutul anilor ’90, când Regele Mihai încerca zadarnic să intre în ţară, să scoată pe mânecuţele prezidenţiale diverşi alţi monarhi care să arunce în derizoriu eventualele pretenţii ale singurei Case Regale pe care o avea România. Aşa ne-am procopsit nu numai cu un rege, dar şi cu un împărat al ţiganilor, recunoscuţi ambii, cvasi-oficial, de regimul „moşiliesc”.
Iată şi întorsătura politică pe care Iulian o dă acum, prin portretul colorat pe care i-l face actualului prezident, în cuprinsul aceleiaşi declaraţii: „Eu nu am avut o relaţie bună cu Traian Băsescu. Cu câţiva ani în urmă, când a candidat prima oară la preşedinţie, i-am spus: «Eu nu te văd pe tine bine şi nu pot să-mi dau consimţământul să te aleagă preşedinte.» Şi l-a luat pe Cioabă şi a lucrat cu el cum a crezut. Nu am fost şi nici nu voi fi vreodată un fan al lui Băsescu. Eu sunt născut cu al şaptelea simţ şi acest simţ mi-a spus că omul ăsta are trei feţe – nu ştiu care este faţa lui că nu pot să-l cunosc – şi că nu e om şi, până la urmă, cine ştie unde va ajunge cu obrăznicia lui. Este un om obraznic. Eu am două licenţe în buzunar: cea de drept şi cea de management şi inginerie economică, am mult mai multe studii ca Băsescu, că Institutul de Marină e un fel de birjărerie”.
În fine, mai aflăm, iar asta e cireaşa pe tort, că Iulian s-a arătat dezamăgit de cei de la PDL, care, după ce au traficat voturile romilor, nu i-au mai băgat în seamă. „Ce ne mai giugiuleau cât au avut nevoie de noi, apoi nu i-am mai văzut. La alegerile locale şi prezidenţiale, PDL ne-a dat o pungă cu o sticlă de ulei, o pungă de făină, una de mălai, o portocală şi o bască. Băsescu şi ceilalţi parlamentari nu vor vedea trei lulele, trei ciuperci otrăvite de la noi din Sibiu!”
Dincolo de rivalitatea sugerată de „împărat” la graţiile unei doamne, cuvintele lui sunt, pentru cine are urechi de auzit, pline de învăţăminte.
Editorialul numărului 7-8 al revistei „Acolada”, aflat la tipar
