George Maior, directorul încă în funcţie al SRI, face declaraţii halucinante, cel puţin pentru cei 7,4 milioane de români care au votat la referendum pentru demiterea lui Traian Băsescu. Fără să fie întrebat de nimeni, individul s-a aflat în treabă – că oricum nu face mai nimic în postul pe care, cam degeaba, îl ocupă – şi ne-a spus, pe un ton imperios, că viitorul preşedinte va trebui să acorde serviciilor cel puţin atâta „libertate” de câtă s-au bucurat pe vremea păstorului lor cu privirea poncişă. Pe de altă parte, ca să arate că nu glumeşte deloc, a ţinut morţiş să-i înalţe un piedestal şi Laurei Codruţa Kövesi, care, cică, ar fi o garanţie pentru activitatea DNA.
Ştim cu toţii cât adevăr e în cele două declaraţii mincinoase şi sfidătoare. Sau, mai precis, care este adevărul adevărat care se încearcă a fi acoperit pentru totdeauna sub ele. În mod normal, acesta ar trebui să fie cântecul de lebădă al imaturului şi manevrabilului om de carton pus în fruntea principalului serviciu de profil, unde au poposit, din ’90 încoace, doar oameni devotaţi până în măduva oaselor celor ce i-au numit în funcţie. Cu o excepţie, probabil, pe vremea lui Emil cel învins de sistemul întronat de predecesorul său pe care tocmai îl învinsese el însuşi, deşi cam degeaba, până la urmă, în alegerile prezidenţiale pe care le câştigase în dorul lelii, graţie „călugărului Vasile”.
Faptul că G. Maior s-ar pregăti, după unii, să candideze la prezidenţialele de anul viitor ar fi poate o scuză pentru această năvălire intempestivă a sa pe scena politică. Doar că, şansele unui asemenea catindat fiind nule, această motivaţie nu stă nici ea în picioare. Singura valabilă e că, devotat cum spuneam „piratului” mult iubit, încearcă să îi ridice acestuia mingea la fileu, pentru jocul pe care îl face cu singurul scop de a-şi asigura bătrâneţele postprezidenţiale.
Acesta e şi sensul declaraţiilor incendiare cu privire la gradul de corupţie al lui Victor Ponta, bazate, deocamdată, doar pe ceea ce vede cam toată lumea, anume manevrele cusute cu aţă albă privind alocarea grămezii de bani în sectorul lui Dragnea, de unde urmează să fie direcţionate spre susţinerea grelelor campanii electorale care urmează. Pentru asta poate fi dinamitată întreaga economie naţională. Dacia a anunţat deja că francezii de la Renault se vor retrage din afacere, dacă, aşa cum se preconizează, proiectul de autostradă Piteşti – Sibiu va fi abandonat. La guvern oricum nu doare pe nimeni un asemenea amănunt, absolut nesemnificativ faţă în faţă cu înaltele deziderate pesediste ale momentului.
Deocamdată avem doar atât din partea lui Băsescu. Însă, cum lupta între cele două palate se ascute de la o zi la alta precum lupta de clasă, n-ar fi deloc de mirare ca, din moment în moment, să mai apară pe piaţă şi câte un dosărel, sau elemente disparate din asemenea dosare, căci bătălia pare să se apropie de faza finală, care va fi pe viaţă şi pe moarte. Asta pentru că marinarul se vede confruntat cu un viitor negru odată cu părăsirea puterii, dacă nu-şi asigură din timp condiţiile pentru o retragere aşa-zicând demnă şi, pe cât se poate, asiguratoare pentru liniştea lui şi a întregii familii.
Postul TV Antena 3 scoate şi el la iveală asemenea „file din poveste” de prin dosare neştiute până acum de nimeni, precum cel al creditului obţinut de la CEC sau cel în care străluceşte ca un adevărat diamant al coroanei iubitul (sau concubinul, dacă vreţi neapărat să-l citez pe Mihai Gâdea) Ioanei Băsescu. Asta pentru că, totuşi, se pare că acolo pe sus cineva îl iubeşte şi pe Felix Motanul cu întreg al său trust de presă, mai precis pe la noua Securitate şi pe la Parchetul General în fruntea căruia Ponta s-a îngrijit să-şi numească propriul său fidel, dacă acesta îşi va da într-adevăr măsura devotamentului în virtutea căruia a fost preferat.
„Murim, luptăm,/ puterea nu cedăm!” este sloganul ambelor tabere, cu care aleşii noştri ne-au obişnuit de 24 de ani încoace, cu, iarăşi, trista excepţie a înneguratului, nemaibăgatului de nimeni în seamă Emil.
Oare ce-o mai fi făcând călugărul Vasile?
