Politica internă şi externă românească din ultimii ani poate fi un teribil turnesol asupra lumii în care trăim. Evident, dacă românii nu au grijă de propria lor existenţă, nu se va ocupa nimeni de aceasta. Evident, dacă alţii sunt foarte interesaţi de existenţa românilor, au un interes, iar acesta nu este întotdeauna în standardele de pe hârtie. Cât despre suma întâmplărilor europene din ultimul veac, orice insistenţă este stresantă, derutantă. Uniunea Europeană a înhămat deja la propriul perpetuum mobile nişte cai asemănători politicienilor mioritici.
** **
Interesul lumii pentru România este obligatoriu, binevenit şi salvator. Acelaşi interes direcţionat electoral spre unii oameni politici devine suspect. Când omul politic în cauză este unul deja nepopular, compromis, acest interes ar trebui denunţat pe toate căile. Lumea euro-atlantică nu este o lume de sfinţi, încremenită în proiect, ci este o lume reglată la milimetru, dinamică, ceea ce o face funcţională şi performantă. Democraţia are multe clişee, multe lozinci. Fără ele ne-am îndrepta într-un sens inacceptabil. Politica externă se mai face bătând cu pumnul în masă, din câte auzim, cel puţin unii dintre noi. De la pantoful hruşciovist la marginalizările zilei nu e nicio diferenţă. De la blocajul de intrare în Schengen la vizele pentru USA, România, partener NATO, membru UE, deci piaţă liberă europeană, suportă un tratament inacceptabil care duce la o degradare a politicii interne şi externe fără precedent.
** **
De la cancelarul german, doamna Angela Merkel, la preşedintele Comisiei Europene, domnul José Manuel Durão Barroso, mai puţin administraţia de la Washington, mai agresiv ambasadorul SUA de la Bucureşti, suspendarea preşedintelui Traian Băsescu a produs o vânzoleală pe care marinarul cu grade pe umăr n-a visat-o decât când era implicat în mari acţiuni de salvare a flotei naţionale. Asta s-ar fi întâmplat probabil şi în cazul în care alt mare cârmaci, N. Ceauşescu, ar fi fost dat jos din trăsura Reginei
în anii ‘70.
** **
Dacă serviciile respectivelor ţări au unele probe că România parteneră se îndreaptă spre ceva grav, ar trebui să spună deschis, altfel, este limpede că ţara noastră este împinsă spre o dictatură evidentă, pe termen nelimitat. Oricare ar fi jocul de lumini şi umbre, opinia publică românească trebuie susţinută fără nicio concesie. Interesul arătat lui Traian Băsescu în aceste condiţii este unul care susţine tribalizarea puterii politice, a Europei, degradarea clasei politice. Criza economică mondială se regăseşte în mizeria morală a societăţii în care trăim şi nu trebuie acceptată, indifferent de nivelul material al existenţei.
Dispariţia Războiului Rece a dus la decredibilizarea unor centri de echilibru, foarte mulţi oameni politici mediocri construindu-şi cariera în siajul lipsei de perspectivă instaurată.
** **
Chestiunea zilei în România nu este domnul Victor Ponta sau domnul Crin Antonescu, personaje excesiv caricaturizate, evaluate, ci debarcarea lui Traian Băsescu, un cetăţean care nu are abilităţile şi statura morală de-a deţine puterea. Nici nu există o alegere între unii şi celălalt. Taxarea vieţii politice normale drept lovitură de stat, iată prima acuză specifică unui dictator. Pus în slujba mai-marilor lumii, temporari, acest om politic de domeniul trecutului se agaţă de statul român ca de propria lui afacere.
** **
Liderii Europei ar trebui să înţeleagă dintr-o privire situaţia politică a celui care terorizează mediatic întreaga lume. De ce nu o fac? Pentru că, de fapt, nu-i interesează decât propriile lor situaţii electorale. Românii au trecut de la circul electoral autohton la cel european, comunitar, se pare, la fel de toxic. Activarea la maximum a civismului şi conştientizarea crizei nu mai suportă amânare. Luna de miere a integrării europene s-a terminat. A mai accepta restricţii, manipulări, bunăvoinţe de la Bruxelles reprezintă erori fatale. O altă abordare în politica internă şi externă se impune cu iminenţă, prin ridicarea gradului de implicare a comunităţii în rezolvarea propriilor probleme şi în responsabilizarea aleşilor locali, naţionali, europeni.
** **
Forţele propagandistice pregătite în ani de Traian Băsescu amintesc de propaganda statului totalitar, dacă nu cumva planul de activare a fost acelaşi. Tonul vehement, avocaţial, ditirambic, nu poate aparţine unor jurnalişti de oriunde ar fi aceştia, cu atât mai mult când se desfăşoară în paginile unor credibile redute ale scrisului. O văzurăm şi pe asta! E o temă interesantă pentru orice seminar asupra manipulării într-o Europă care dovedeşte grave simptome antidemocratice, de-a dreptul scandaloase.
** **
Somnul societăţii româneşti este indiscutabil, numai că este unul provocat. Tranchilizantele au fost oferite de mulţi, în etape, ştiinţific. Inclusiv dramele sale au fost studiate ştiinţific, adică au fost date pe mâna unor arhivari, în loc să fie studiate juridic.
** **
O complezantă scrisoare, o vizită a unui emisar important, amânarea tendenţioasă de validare unei demisii a unui ministru al Justiţiei de către propriii confraţi, trecerea bruscă de la tricou la costum a unui condotier nu mai reprezintă nimic. România va trebui să implementeze în regim de urgenţă legi egale pentru toţi cetăţenii ei, indiferent de poziţiile pe care le ocupă în societate. Dacă acest fapt sperie lumea politică europeană şi nord-atlantică, se poate spune că este doar un şoc de moment.
** **
Politica de tip militar, lipsită de transparenţă, nu mai poate fi acceptată în România.
****
