Televiziunea de stat degeaba, aşa cum e poreclită televiziunea publică chiar de angajaţii ei, rămâne o eternă problemă, o poveste fără sfârşit a tranziţiei româneşti. Dacă ne uităm la bilanţurile TVR din 2005 până în prezent, dincolo de fluctuaţiile pe care fiecare putere politică le-a impus asupra conducerii instituţiei, vom constata că cifrele contabile vestesc inevitabilul faliment al televiziunii publice. Însă tocmai din cauza puternicei amprente politice impuse de actualul regim (mai evidentă ca niciodată), falimentul TVR se va produce mai repede decât se aşteaptă oricine.
TVR, condusă oficial de Andi Lăzescu, şi de facto de Rodica Culcer – una din marile fane ale lui Traian Băsescu -, se află într-o situaţie disperată din punct de vedere financiar. Nu mai sunt bani pentru toate salariile angajaţilor, nu mai sunt bani pentru materialele consumabile specifice unei televiziuni, iar televiziunea din Calea Dorobanţi nu mai poate obţine nici măcar un singur împrumut de la bănci.
A nu se înţelege că plânge cineva de mila televiziunii devenite rapid din televiziune publică în televiziunea personală a preşedintelui Băsescu şi a subordonaţilor săi din PDL, UNPR şi UDMR. Trebuie însă să evidenţiem faptul că, deşi factorii de conducere din TVR fac presiuni pe la Cotroceni, Victoria şi în Modrogan, în vederea obţinerii unei importante suplimentări de buget, aceiaşi decidenţi ai televiziunii publice cheltuiesc cu nesimţire maximă puţinele fondurile rămase pe fundul sacului.
De exemplu, în doar o singură lună, mai exact din 13 decembrie 2010, şi până în 18.01.2011, TVR a cheltuit suma de 3 milioane lei pentru achiziţii care de care mai inutile şi mai sfidătoare. Cotidianul.ro a întocmit lista achiziţiilor făcute de TVR în perioada 13.12.2010-18.01.2011:
– achiziţionarea de matrici video pentru studiourile teritoriale – 32.097 lei (18.01.2011)
– achiziţionarea de echipamente pentru sistemul de automatizare al studioului teritorial Tg.-Mureş – 258.635 lei (17.01.2011)
– achiziţionarea echipamente necesare transmisiei emisiunilor programului TVR 3 – 28.970 lei (17.01.2011)
– achiziţionarea de sistem de intercomunicaţie pentru studioul teritorial Tg.-Mureş – 360.744 lei (13.01.2011)
– achiziţionarea de echipamente pentru extinderea sistemului de automatizare şi recordere pentru producţie – 237.810 lei (13.01.2011)
– închirierea echipamente pentru selecţia natională Eurovision 2011 – 119.900 lei (13.01.2011)
– achiziţionarea autoutilitare cu benă de transport – 54.080 euro, fără TVA (13.01.2011)
– achiziţionarea servicii Dedicated Server (hosting webcast) – 112.000 lei (12.01.2011)
– achiziţionarea mixere video pentru amenajarea studiourilor de producţie de la Tg.-Mureş – 312.631 lei (11.01.2011)
– achiziţionarea encoder, switch KVM şi extendere KVM – 75.180 lei (6.01.2011)
– achiziţionarea sistem de sincronizare pentru sistemul integrat digital de editare, difuzare şi arhivare a ştirilor – 59.646 lei (16.12.2010)
– achiziţionarea de servicii de telefonie fixă cu acces direct şi indirect, naţională şi internaţională – 688.000 lei, fără TVA (13.12.2010)
La o citire rapidă a listei de achiziţii, mai trebuie remarcat faptul că partea maghiară a actualei puteri obţine tot ce vrea de la colegii pedelişti, inclusiv atunci când vine vorba despre studioul teritorial de la Tg.-Mureş, în care după cum se poate vedea intră sume foarte mari de bani, în ciuda faptului că TVR este în pragul falimentului.
O altă chestiune de-a dreptul strigătoare la cer este aceea a cheltuirii enormei sume de 688.000 lei, fără TVA , pentru servicii de telefonie fixă! Pentru ce are nevoie TVR de telefonie fixă de peste 650.000 lei?! Când singurele telefoane care poate se mai dau din televiziunea publică sunt cele efectuate de doamna Culcer, seara, la Cotroceni, pe firul scurt, pentru a obţine OK-ul pentru buletinul de ştiri.
Apare în mod automat încă o întrebare: de ce mai plătim abonamentul obligatoriu la TVR – o instituţie de interes public, chipurile (în realitate o instituţie total obedientă, aflată în slujba regimului Băsescu-PDL-UDMR), o instituţie a statului, care deşi aflată, iată, în faliment, cheltuie totuşi sume imense de bani, exclusiv pentru a satisface interesele politice ale celor aflaţi la putere?
