Piese modeste și jurizare aiuritoare la Eurovision

Plictiseală. Acesta este termenul care caracterizează prima semifinală a Eurovision 2011 care s-a desfășurat marți noaptea pe Esprit Arena din Dusseldorf. Piese de factură modestă – cu două, trei excepții, cam tot atâtea voci bune și o jurizare a la Mamaia anilor ’90, adică aiuritoare, acesta este bilanțul primei semifinale. Iar cireașa de pe tort […]

Piese modeste și jurizare aiuritoare la Eurovision

Plictiseală. Acesta este termenul care caracterizează prima semifinală a Eurovision 2011 care s-a desfășurat marți noaptea pe Esprit Arena din Dusseldorf. Piese de factură modestă – cu două, trei excepții, cam tot atâtea voci bune și o jurizare a la Mamaia anilor ’90, adică aiuritoare, acesta este bilanțul primei semifinale. Iar cireașa de pe tort […]

Plictiseală. Acesta este termenul care caracterizează prima semifinală a Eurovision 2011 care s-a desfășurat marți noaptea pe Esprit Arena din Dusseldorf. Piese de factură modestă – cu două, trei excepții, cam tot atâtea voci bune și o jurizare a la Mamaia anilor ’90, adică aiuritoare, acesta este bilanțul primei semifinale. Iar cireașa de pe tort a reprezentat-o necalificarea în finala din 14 mai a celei mai bune piese din cele 19 din concurs, cea a Turciei. În schimb s-au bucurat de sufragiile juriului (50% televotig – 50% jurii naționale de specialitate) cele mai slabe piese, ale Serbiei și Rusiei. Ținând cont de componența primei semifinale, se poate presupune (rezultatele voturilor vor fi aflate abia după finală – n.a.) că Rusia a fost singura țară care a beneficiat de voturi „geo-politice”, din partea juriilor și telespectatorilor din patru foste republici ex soviatice: Armenia, Azerbaidjan, Lituania și Georgia. În finala de anul trecut Armenia a dat 12 puncte Rusiei, Georgia, 10, iar Azerbaidjanul, 8. Marea învinsă, Turcia, poate invoca ghinionul că nu a putut beneficia de voturile uriașei comunități turce din Germania (juriul și telespectatorii țării gazdă votează în cea de a doua semifinală) și de voturile unor țări „prietene” precum Bulgaria, România și Ucraina, care evoluează de asemenea în cea de a doua semifinală.

Sunt regretabile și eliminarea piesei Norvegiei și a celei a liliputanului stat San Marino.

Dacă este de apreciat totuși ceva la această ediție a Eurovision, aceasta este organizarea. Nemțească. Și asta spune totul. Foarte bună prezentarea, iar „scenografia” – aici s-a văzut ce minuni poate să facă „laserele” produse de calculator – a bătut totul în materie de până acum.

Cele 10 calificate

Serbia: Nina – „Caroban”, Lituania: Evelina Sasenko – „C’est Ma Vie”, Grecia: Lukas Yorkas feat Stereo Mind – „Watch my dance”, Azerbaidjan: Nigar şi Eldar – „Runned Scared”, Georgia: Eldrine – „One More Day”, Elveţia: Anna Rossinelli – „In Love for A While”, Ungaria: Kati Wolf – „What About My Dreams”, Finlanda: Paradise Oskar – „Da Da Dam”, Rusia: Alexej Vorobjov – „Get You”, Islanda: Sjonni’s Friends – „Coming Home”.

Notele cotidianul.ro la prima semifinală

Polonia: Magdalena Tul – „Jestem” (nota 6) – piesă inodoră, incoloră sub nivelul potențialului muzical al Poloniei.

Norvegia: Stella Mwangi – „Haba Haba” (nota 7) – piesă retro, cu influențe „afro-jamaicane”, ceva între ce cântau Gommbay Dance Band și Saragossa Band în anii ’80. Piesă aerisită, bună pentru discotecă și, ca valoare, peste patru din cele calificate în finală

Albania: Aurela Gaçe – „Feel The Passion” – (nota 6) – piesă modestă, interpretare cenușie

Armenia: Emmy – Boom Boom (nota 6) – piesă fără pretenții, fără viitor, iar interpreta a falsat în cascadă

Turcia: Yüksek Sadakat – Live It Up (nota 9) – cea mai bună piesă din această semifinală, un rock curat, interpretat de o trupă cu nimic mai prejos de cele care activează cu succes în Occident

Serbia: Nina – „Čaroban” (nota 4) – piesă penibilă, fără nicio legătură cu „clasicele” Balkan-rock sau Balkan-folk. Probabil aici la Dusseldorf va fi auzită pentru ultima dată, pentru că este greu de crezut că va intra în play-list-ul vreunui post de radio. Interpretarea în aceeași notă cu piesa. Piesa Serbiei de anul trecut, „Ovo je Balkan”, deși în finală s-a clasat pe locul 13, a fost o capodoperă în comparație cu cea din acest an, dovadă fiind și cele peste 5 milioane de accesări pe YouTube

Rusia: Alexej Vorobjov – „Get You” (nota 4) – comentariul de mai sus este valabil în acest caz, cu amendamentul că Vorobjov are șanse mari să devină „Mister Eurovision” cu alura sa de playboy.

Elveţia: Anna Rossinelli – „In Love For A While” (nota 6) – o piesă aerisită dublată de o interpretare peste nivelul compoziției

Georgia: Eldrine – „One More Day” (nota 7) – o combinație de dance și rock alternativ destul de interesantă susținută de o voce și o interpretare destul de bună

Finlanda: Paradise Oskar – „Da Da Dam” (nota 8) – singura baladă din concurs, o piesă care, deși a beneficiat de un interpret poate încă „necopt”, s-ar putea să „supraviețuiască” și să mai fie văzută/auzită și după Eurovision

Malta: Glen Vella – „One Life” (nota 6) – o piesă plictisitoare ca și interpreta, mult sub nivelul celor care au reprezentat Malta la ultimele ediții ale Cerbului de Aur

San Marino: Senit – „Stand By” (nota 8) – o piesă „festivalieră”, dar de calitate, pe linia San Remo de acum 10-12 ani. În aceleași coordonate s-a înscris și interpretarea

Croaţia: Daria – „Celebrate” (nota 5) – o piesă pe același calapod ca aceea a vecinilor din Serbia, fără măcar vreun acord care să amintească de sound-ul balkanic. Ceva, ceva mai răsărită interpretarea în comparație cu sârboaica

Islanda: Sjonni’s Friends – „Coming Home” (nota 8) – o piesă retro, specifică celor dansante (precursoare disco-ului clasic) de la începutul anilor ‘ 70, și o trupă care amintește de olandezii de la Teach-In, care au câștigat Eurovisionul din 1975

Ungaria: Kati Wolf – „What About My Dreams?” (nota 7) – deși s-a clasat prima în „pre-chart”-ul de pe internet, piesa are valoare doar datorită vocii și interpretării de care a avut parte.

Portugalia: Homens Da Luta – „Luta É Alegria” (nota 4) – pentru cititorii care au până în 40-45 de ani trebuie să precizăm că „produsul muzical” prezentat de cei șase lusitani a semănat ca două picături de apă cu prestația brigăzilor de agitație uzinale din spectacolele sindicale din România anilor ’50-’70.

Lituania: Evelina Sašenko – „C’est Ma Vie” (nota 7) – o piesă despre care se poate spune că este una frumoasă, dar pe care nu o asculți mai mult de cinci sau șase ori. Și această piesă a fost „ridicată” de interpretare

Azerbaidjan: Ell/Nikki – „Running Scared” (nota 5) – piesă mediocră, interpretare idem

Grecia: Loucas Yiorkas feat. Stereo Mike – „Watch My Dance” (nota 7) – acum 30 de ani, în Occident, în RFG cu precădere, ritmurile tradiționale grecești erau combinate cu „teutonic rock-ul” local și ieșeau hituri pe bandă rulantă. Acum lucrurile s-au inversat. Piesa Greciei este rezultatului inserțiilor de hip-hop pe acorduri tradiționale elene. Este greu de crezut că de aici va rezulta un hit, dar piesa… merge, ajutată și de o interpretare bună.

Distribuie articolul pe:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.