Foarte greu de dat un pronostic la această a 56-a ediție a Eurovision. Cele mai multe piese sunt slabe, iar cele cât de cât bune (sau mai bine zis bunicele) sunt toate „cam pe-acolo”. Nu ne rămâne decât să mergem pe linia estimărilor „oficiale”, a ierarhiei date anterior competiției de internauți și de cotațiile caselor de pariuri. Ordinea intrării în concurs în finala de sâmbătă este următoarea: Finlanda, Bosnia-Herţegovina, Danemarca, Lituania, Ungaria, Irlanda, Suedia, Estonia, Grecia, Rusia, Franţa, Italia, Elveţia, Marea Britanie, Moldova, Germania, România, Austria, Azerbaidjan, Slovenia, Islanda, Spania, Ucraina, Serbia şi Georgia.
Franța, Marea Britanie, Azerbaidjan și Suedia par favorite
Unul dintre cele mai complexe site-uri referitoare la Eurovision, kolumbus.fi (practic al doilea site oficial al competiției), are la pagina „estimări 2011” piesa Suediei drept principală favorită la câștigarea trofeului. Pe poziția a doua și a treia se „află” Marea Britanie și Azerbaidjan. România este văzută pe locul 24, adică penultimul. Estimările au fost făcute înaintea începerii competiției și față de cele de anul trecut, cel puțin la capitolul finaliste, sunt în progres. În 2010, zece țări eliminate erau date printre finaliste. Acum „au greșit” doar cu cinci țări – Norvegia, Turcia, Israel, Albania și Armenia. Nu au fost „date” în primele 25 Georgia, Islanda, Elveția, Moldova și Lituania. Anul trecut cea mai mare eroare a vizat chiar piesa României, inițial estimările dând-o pe locul 18.
Pe topul făcut de peste 2.700 de internauți, podiumul arată astfel: Ungaria, Marea Britanie și Franța. Aici România stă și mai prost (dar rezultatul a fost deja infirmat): locul 33. Internauții au văzut în finală 7 dintre țările care au fost eliminate.
În sfârșit, agenția de pariuri Stanleybet are drept super favorit Franța – cotă 2,60. Urmează în ordine Irlanda – 4,50, Azerbaidjan – 9,00 și Marea Britanie – 10.00. România are o cotă foarte slabă: 101,00. Ordinea primelor patru este identică la toate marile agenţii de pariuri din Europa. La acestea însă România are alături de Italia cele mai catastrofale cote, ajungând și la 150,00.
Eurovision sau „Europenii au talent”?
Ultimele ediții ale concursului Eurovision, dar în special cea din acest an, ne arată care este „trendul” acestei manifestări: cu mici excepții, țările participante trimit interpreți aflați fie la începutul carierei, fie câștigărori ai competițiilor de masă, gen „X Factory” și „… (numele țării) au talent”. Anul acesta doar Bosnia & Herțegovina, Israel și Moldova au trimis interpreți consacrați. (Lena din Germania, învingătoarea de anul trecut, nu intră nici ea la categoria consacraților, prezența ei datorându-se altor rațiuni – n.a.). Verificând listele finalelor naționale, se poate observa că nici acolo interpreții consacrați nu se înghesuie să participle. Inclusiv în România fenomenul este vizibil. Fiind un concurs de creație, eventualele clasări mai modeste ale unor vedete nu le-ar afecta box-office-ul, așa cum s-ar întâmpla în cazul unui concurs de interpretare. Scăzând pe an ce trece valoare interpreților, Eurovision riscă să devină un festival anonim, care să nu mai intereseze iubitorii de muzică din Europa.
Nume grele din vremurile bune
Până spre sfârșitul anilor ’80, când la Eurovision participau doar statele necomuniste (Iugoslavia era singura țară comunistă care era membră a EBU și a avut prezențe încă din 1961 – n.a.), pe scenele festivalului urcau nume grele din muzica pop. După 1990, fostele țări comuniste au intrat la început în competiție cu artiști de primă mână, dar văzând că occidentalii vind de regulă cu interpreți de mâna a doua, au renunțat să-și mai trimită vedetele.
Vă prezentăm câteva nume grele care de-a lungul anilor au participat la Eurovision. Marea Britanie (Cliff Richard – la două ediții, Olivia Newton-John, Brotherhood Of Man, The New Seekers ș.a.); Italia (Dominico Modugno – la trei ediții, Gigliola Cinquetti – la două ediții, Bobby Solo, Betty Curtis, Gianni Morandi, Nicola di Bari, Romina & Al Bano, Massimo Ranieri, Toto Cutugno, Ricchi e Poveri etc); Franța (Alain Barriere, Serge Lama, Frida Boccara, Gerard Lenorman ș.a.); Germania (Lale Andersen, Katja Ebstein – la trei ediții, Les Humphries Singers, Silver Convention, Dschinghis Khan, Mari Ross – la două ediții, Nicole etc); Luxemburg (Nana Mouskouri, France Gall, Hughes Aufray, David Alexandre-Winter, Vicky Leandros, Baccara, Lara Fabian, Plastic Bertrand, Anne-Marie David – două ediții, una pentru Franța, Michelle Torr – două ediții, una pentru Monaco ș.a.); Suedia (ABBA, Siw Malmkvist, Familly Four – două ediții); Spania (Raphael – două ediții, Julio Iglesias, Mocedates, Peret, Azucar Moreno); Yugoslavia (Novi Fosili, Zdravko Colic, Tereza Kesovija – două ediții, una pentru Monaco, Dubrovacki Trubaduri ș.a.); Austria (Udo Jurgens – trei ediții, Karel Gott, The Milestones); Israel (Ave Toledano, Ofra Haza, Izhar Cohen), Elveția (Lys Assia – patru ediții, Anita Traversi, Esther Ofarim, Patric Juvet, Peter, Sue & Marc – trei ediții),
Eurovision Top 10 All Time
Site-ul http://www.allkindsofeverything.ie/Top100.htm a alcătuit un top 100 all time al pieselor care au participat la cele 55 de ediții de până acum a Eurovision. Primele 10 poziții sunt următoarele:
Save All Your Kisses For Me (loc 1 – 1976) – Brotherhood Of Man (Anglia)Waterloo (loc 1 – 1974) – ABBA (Suedia)Ein Bisschen Frieden (loc 1 – 1982) – Nicole (RFG)Puppet On A String (loc 1 – 1967) – Sandy Shaw (Anglia)All Kinds Of Everything (loc 1 – 1970) – Dana (Irlanda)Making Your Mind Up (loc 1 – 1981) – Bucks Fizz (Anglia)Nel Blu Dipinto Di Blu (Volare) (loc 3 – 1958) – Domenico Modugno (Italia)Hold Me Now (loc 1 – 1987) – Johnny Logan (Irlanda)Hallelujah (loc 1 – 1979) – Gali Ayari and Milk & HoneyCongratulations (loc 2 – 1968) – Cliff Richard (Anglia)
Irlanda, campioana campioanelor…
Irlanda este țara care a înregistrat cele mai multe victorii la Eurovision: 7. Între anii 1992 și 1994, Irlanda a realizat „hat-trick-ul”. De asemenea piesele Irlandei au mai obținut locul 2 de patru ori și locul 3 o singură dată. Franța, Luxemburg și Marea Britanie au obținut câte 5 victorii la Eurovision, Olanda și Suedia câte 4, iar Israelul și Norvegia câte 3. Alte patru state au obținut câte două victorii, iar câte o singură dată au triumfat alte 12 țări. În total la cele 55 de ediții anterioare marele trofeu a fost câștigat de 35 de soliste, (doar) 8 soliști și 15 grupuri sau dueturi. (Numărul câștigătorilor este mai mare decât al edițiilor disputate, deoarece în 1969 patru piese s-au clasat pe primul loc – n.a.).
Într-un clasament pe puncte (locul 1 = 12 puncte, locul 2 = 10 puncte, locul 3 = 8 puncte, locul 4 = 7 puncte și locul 5 = 6 puncte), Marea Britanie conduce autoritar cu 274 puncte, fiind urmată de Franța cu 202 puncte și de Irlanda cu 171 de puncte. Marea Britanie conduce detașat la puncte în special datorită celor 15 (!!!) locuri 2 pe care s-a clasat. România se află în acest clasament pe puncte pe locul 25 cu 23 de puncte, grație celor două clasări pe locul 3 și a obținerii unui loc 4. În total, 36 de țări, din 51 câte au participat la Eurovision, au obținut puncte. La ediția din acest an a fost egalat recordul de participare înregistrat în 2008 – 43 de state.
… Norvegia, campioana „lanternelor roșii”
Chiar dacă a triumfat de trei ori la Eurovision, Norvegia deține „recordul” celor mai multe clasări pe ultimul loc: 10. În acest anti-clasament, pe poziția a doua se află Finlada, de 9 ori pe ultimul loc, iar pe locul 3 se află Belgia cu 8 ultime poziții. Pe următoarele locuri: Austria – 7 ultime locuri, Germania – 5, Elveția, Olanda și Spania – câte 4. În total 27 de state s-au clasat pe ultimul loc 54 de ediții ale Eurovision. La prima ediție, în 1956, s-a anunțat doar câștigătorul, deci nu se știe cine a ocupat ultimul loc.
19 țări au luat „lingura de lemn”
În 19 de finale și 2 semifinale piesele a 19 țări au înregistrat un record nedorit de nimeni: niciun punct primit. Norvegia și Elveția s-au aflat de patru ori în această situație, Austria, Finlanda și Spania de câtre trei ori, iar Belgia, Germania, Olanda, Portugalia și Turcia au luat de câte două ori „lingura de lemn”. De menționat este faptul că Olanda și Germania s-au aflat în această situație jenantă doi ani la rând, fiecare în prima parte a anilor 60. Cele mai multe „linguri de lemn” s-au înregistrat în anii 1962, 1963, 1964 și 1965, când câte patru state au terminat competiția cu zero puncte. Totuși rușinea nu este chiar așa de mare pentru țările care nu au luat nici un punct în anii 60. În perioada respectivă la Grand Prix participau în jur de 16 – 18 state, iar juriile acestora dădeau puncte (de la 1 la 5) doar pentru cinci piese. Rușinea cea mai mare au pățit-o însă Norvegia și Portugalia în 1997 și Elveția în 1998 când nu au reușit să obțină măcar un punct de la 24 de jurii care au dat note la câte 10 piese.
Marele premiu la Sanremo, zero puncte la Eurovision
Printre piesele care nu au reușit să obțină nici un punct la Eurovision 1966 s-a aflat și „Dio come ti amo” interpretată de una din marele vedete ale timpului, Domenico Modugno. Paradoxal, piesa respectivă obținuse cu doar o lună și jumătate în urmă marele premiu la festivalul de la Sanremo (în ’60 – ’70, Sanremo era un festival în mare vogă), iar trei luni mai târziu a devenit hit-ul verii. Modugno nu a fost singurul interpret de marcă a cărui piesă a fost „gratulată” cu „lingura de lemn”. Au mai pățit-o yugoslava Tereza Kesovija tot în 1966 (ea a cântat însă pentru Monaco) și olandezul David-Alexandre Winter în 1970 (el a evoluat pentru Luxemburg). Winter lansase în septembrie 1969 mega-hit-ul „Oh Lady Mary”, care numai în prima lună a înregistrat 750.000 de sigles-uri vândute, ca să ajungă într-un final la 3.600.000 de copii. Și, trebuie să precizăm că piesa interpretată de Winter la Eurovision „Je suis tombé du ciel”, cea care nu a impresionat deloc jurații, nu era deloc rea.
