Cotidianul.ro vă dezvăluie care sunt adevăratele intenţii ale tandemului Băsescu-Boc privind reorganizarea administrativ-teritorială şi al cui este modelul preluat.
Poveşti de adormit copiii
Premierul Emil Boc a anunţat luni că în „în foarte scurt timp” guvernul va elabora o lege de reorganizare administrativ-teritorială a României. La puţine minute după declaraţia oficială a premierului a început să circule „pe surse din PDL” informaţia că se intenţionează crearea unor „voievodate” sau a unor „mega-regiuni”.
Toate informaţiile privind proiectul de reorganizare administrativ-teritorială a ţării apărute „pe surse” sau în urma unor declaraţii asumate (vezi Sulfina Barbu), apariţia mega-regiunilor, a voievodatelor, nu are vreo legătură cu realitatea şi nu acestea sunt intenţiile PDL.
A numi voievodate sau regiuni noile entităţi administrative nu este posibil decât în situaţia modificării art. 3, teza 1 a alin.3 din Constituţie, care prevede: „Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, oraşe şi judeţe”. O modificare a Constituţiei în varianta dorită de Traian Băsescu şi PDL este imposibilă, deoarece Puterea nu beneficiază sub nici o formă de majoritatea de 2/3 necesară revizuirii în cele două Camere şi cu atât mai puţin de o majoritate de ¾ necesară revizuirii în cazul medierii în plen comun. Chiar şi afirmaţiile premierului de luni sau cele ale lui Traian Băsescu privind cuplarea mai multor judeţe în unităţi teritoriale numite tot judeţe, nu au vreun suport. Se ocoleşte, legal, doar Constituţia, menţinându-se denumirea de judeţe. Pentru a elabora însă o lege în sensul afirmaţiilor celor doi ar fi nevoie de 41 de referendumuri locale organizate în fiecare judeţ actual. Art. 13, alin 3 din Legea referendumului este fără echivoc: „Proiectele de lege sau propunerile legislative privind modificarea limitelor teritoriale ale comunelor, oraşelor şi judeţelor se înaintează Parlamentului spre adoptare numai după consultarea prealabilă a cetăţenilor din unităţile administrativ-teritoriale respective, prin referendum. În acest caz organizarea referendumului este obligatorie”. Nu organizarea referendumurilor reprezintă marea problemă, ci validarea lor, precum şi rezultatele înregistrate. Guvernul se poate trezi cu câteva referendumuri invalidate din cauza participării sub limita legală şi/sau cu câteva referendumuri cu rezultat negativ. Consecinţa, imposibilitatea promovării legii în Parlament. Deci tot ce se spune din zona Puterii de câteva zile, cu „crescendoul” de luni, nu reprezintă altceva decât poveşti de adormit copiii. Altele sunt planurile guvernanţilor.
Boc preia „guvernatorii lui Năstase”… via Flutur
În realitate, Guvernul intenţionează să transforme statutul actualelor regiuni economice de dezvoltare, pentru a le permite să atragă fonduri europene. Această transformare nu cade nici sub incidenţa Constituţiei şi nici nu necesită organizarea vreunui referendum. Ba mai mult, permite actualei Puteri să-şi planteze oameni care să controleze total noul sistem de regiuni de dezvoltare, inclusiv autorităţile locale de alte culori politice. Este vorba de atotputernicul guvernator al regiunii de dezvoltare. Iar pentru a mulţumi pe toată lumea, în special pe baronul local Gheorghe Flutur, se are în vedere mărirea la 10 a numărului, aici intrând şi zona metropolitană Bucureşti-Ifov. Planul real al tandemului Băsescu-Boc nu este unul nou. Spre finalul anului 2002, guvernul Năstase a avut intenţii similare. Atunci s-a declanşat un scandal monstru. Opoziţia din anii respectivi, cu Emil Boc vârf de lance!, societatea civilă (cea care acum îi cântă ode lui Traian Băsescu) au avut reacţii de o violenţă dusă la extrem. Planul premierului de atunci, Adrian Năstase, a căzut însă pentru că nu a fost agreat de preşedintele Ion Iliescu şi a intrat într-un con de umbră până în 2007.
Vechiul proiect al lui Adrian Năstase a fost preluat şi „îmbunătăţit” de tandemul Flutur-Stolojan în 2007, la puţin timp de la transformarea „platformiştilor” în PLD. (Flutur lucrase anterior, între 2001 şi 2003, cu mai mulţi specialişti din PNL la elaborarea unor proiecte referitoare la regionalizare şi a adăugat câteva elemente din respectivele proiecte la cel al lui Adrian Năstase. De menţionat că proiectele PNL de acum 10 ani aveau şi girul unor experţi europeni, dar nu au putut fi puse în aplicare din cauză că nu aveau susţinere pe scena politică, deci nu treceau de barajul revizuirii Constituţiei.)
Iată o relatare de presă din 2007: „Liderul liberal-democrat Gheorghe Flutur a declarat, ieri, cu ocazia prezentării Strategiei post-aderare a PLD că platformiştii doresc o reorganizare administrativă a Romaniei. El a precizat ca statul român trebuie împărţit în zece regiuni. Potrivit lui Flutur, fiecare regiune trebuie să aibă un guvernator, un Consiliu regional şi o Adunare regională”. Tot în relatarea de presă respectivă se mai menţiona că „Strategia postaderare a PLD a fost lucrată în consultare cu PD” (sic!).
Confirmare printre rânduri
Acesta este – conform surselor – noastre proiectul pe care intenţionează să-l promoveze PDL, dar în acest moment se caută soluţii pentru a fi „separat” de numele lui Adrian Năstase şi se caută argumente care să demonstreze de ce în 2002 nu era bun şi în 2011 este perfect. Citită printre rânduri, o declaraţie recentă a lui Traian Băsescu ne confirmă informaţiile. „Opţiunea mea şi cea care ne împacă pe toţi, ne linişteşte pe toti, ar fi să ţinem cont cât mai mult posibil de actualele zone de dezvoltare ale României, care sunt convenite cu UE” (Traian Băsescu – 26 mai 2011, la RRA). De menţionat că în aprilie 2010, un pasaj dintr-o declaraţie a premierului Emil Boc suna astfel: „…regiunile de dezvoltare pot fi regândite…”. De ce este atunci nevoie de tot circul aceste cu mega-regiuni şi voievodate?
Suntem pregătiţi acum pentru regionalizare?
În mai multe rânduri, „Cotidianul” şi cotidianul.ro au publicat analize şi proiecte ale unor specialişti în probleme de administraţie care au arătat că o modificare la nivelul administrativ-teritorial este necesară. Dar nu pe criterii etnice sau de partid. În analizele publicate s-a menţionat că trecerea de la judeţe la regiuni trebuie bine pregătită, şi nu făcută peste noapte.
Acum, se pune întrebarea: suntem pregătiţi pentru regionalizare? Vom da două răspunsuri.
O declaraţie de anul trecut a lui Vasile Blaga (pe când era încă ministru), care pare mult mai realistă decât heirupismul actual al tandemului Băsescu-Boc, şi una de acum a politologului Cristian Pîrvulescu.
„… trebuie să facem paşi importanţi, dar, o astfel de măsură, din punctul meu de vedere, nu are nicio şansă să fie implementată în 2012, ci în 2016, însă lucrurile trebuie începute din acest an. Să ştim exact cum realizăm structurile administrative ale României, viabile pe fonduri europene, dar nu neapărat cu actualul exerciţiu bugetar al României, ci pe cel din 2013-2017. Până la urmă spre asta trebuie să ne orientăm în continuare …”. (Vasile Blaga)
„Se face într-un mod abrupt, neechilibrat şi, într-un an preelectoral şi riscă să derapeze, atât în ceea ce priveşte dezbaterea, cât şi în ceea ce priveşte confruntarea politică. Regionalizarea este absolut importantă în momentul de faţă, dar ea trebuie făcută după o consultare cât se poate de largă şi cu o asumare politică mult mai clară decât cea actualei majorităţi. Ar trebui să fie rezultatul unui compromis între toate forţele politice, pentru că altfel riscurile sunt foarte mari. Există un gen de loialitate judeţeană şi o serie de conflicte între judeţe, cum ar fi între Brăila şi Galaţi, ceea ce face ca un gen de solidaritate inter-judeţeană să apară şi să reprezinte o rezistenţă foarte mare, ca să nu mai vorbim de rezistenţa preşedinţilor de Consilii Judeţene. Costurile vor fi mari, cu siguranţă, dar pot fi gândite pe o perioadă tranzitorie”. (Cristian Pîrvulescu)
