„Priviţi existenţa, cu întreaga ei abundenţă. De ce este nevoie de atât de multe flori în întreaga lume? Trandafirii ar fi fost suficienţi. Existenţa este însă abundentă – milioane şi milioane de păsări, milioane de animale, totul există din abundenţă. Natura nu este ascetică, ea dansează pretutindeni: în valurile oceanului, în zborul păsărilor. Ea cântă peste tot – în vântul care trece prin ramurile pinilor, în ciripitul păsărilor…
De ce este nevoie de milioane de sisteme solare, fiecare sistem având milioane de stele? Nu pare să existe nici un motiv care să justifice existenţa lor, în afara faptului că această abundenţă este în însăşi firea existenţei, această bogăţie este însăşi esenţa ei; existenţa nu crede în sărăcie”, a spus Osho şi a spus-o atât de frumos şi de clar, atât de raţional, în acelaşi timp, încât nu putem găsi nici măcar cel mai mic argument care să susţină contrariul. Bogăţia este esenţa existenţei, iată. Atunci, de ce noi credem în sărăcie?
Citeşte continuarea pe jurnalul.ro
