Sunt şi foşti susţinători ai lui Băsescu-PDL care au început să mârâie şi să-l enerveze pe cel ce se crede de neatins la Palatul Cotroceni. Îi las la o parte pe lingăii de serviciu, foşti colaboratori (pe bani grei) la Cotidianul din 2005 până în 2009, jurnalişti, de la Teodor Baconschi la T.R. Ungureanu, Sever Voinescu sau I.T. Morar, care-ţi fac azi greaţă când îi asculţi, deveniţi politruci PDL de joasă speţă, fără scrupule, cu un discurs antiopoziţie nedemn (în condiţiile în care avem de a face cu intelectuali ce ar trebui să respecte opoziţia, dacă nu sunt în stare să stea în opoziţie), profitori ai actualului regim de tristă amintire. E chiar interesant să descoperi că s-a despărţit critic public de supermediocrul Băsescu unul ca Andrei Pleşu, plecat cu coada între picioare de la Palatul Cotroceni. Motiv pentru care Andrei Pleşu a fost ameninţat de Băsescu că o păţeşte dacă nu-şi ţine gura. Lumea bănuieşte că Băsescu îl şantajează, că vrea să scoată dosarul de la Securitate al lui Andrei Pleşu, care e între cele 95.000 de dosare puse la păstrare, legal, să nu destabilizeze statul, ştiţi. Motiv ca prietenul lui Andrei Pleşu, Mircea Dinescu (cu care a fost coleg la CNSAS, scriitor de soi, cu gura slobodă, care ştie cu ce se mănâncă libertatea de expresie câştigată la Revoluţie), să se enerveze atât de tare că l-a etichetat pe Băsescu a fi, la oră de maximă audienţă, „un bou… un marinar beţiv care a avut norocul ca sorţii să-i fie favorabili la un moment dat şi să ajungă şeful statului din neica-nimeni, iar acum hotărăşte el pentru toţi, ca şi cum e ţara lui, e moşia lui”… Chiar avea nevoie publicul chibiţ de o asemenea punere la punct. Dacă şi-au pierdut răbdarea foşti susţinători (şi profitori ai preşedintelui Băsescu), de genul unor Pleşu şi Dinescu (profitori şi ai preşedintelui Iliescu, de altfel; ca şi ai lui Emil Constantinescu), e semn că ne pregătim de o schimbare, să intrăm într-o nouă normalitate.
A fost chiar interesant să aud acum ce a declarat alt cadru de nădejde din curtea lui Băsescu, Cristian Preda (azi europarlamentar), că puterea îşi pierde din credibilitate în clipa în care austeritatea e înfăţişată ca modernizare, şi că lezează demnitatea românilor atunci când spune că aceştia o duc mai bine după tăieri. Cei avizaţi pot crede că e vizat numai discursul penibil al premierului Boc (pe care Preda nu-l mai suportă la Palatul Cotroceni, considerându-l incompetent; s-o fi gândind că el e mai potrivit în fruntea Guvernului?), dar dacă eşti mai atent, observi că e atacat discursul lui Băsescu, de fapt (odată ce Boc îi preia întocmai indicaţiile şi demagogia populistă, doar e o marionetă în mâna lui Băsescu). Cristian Preda pare a fi intrat în opoziţie gazetărească (scrie mai mult pe blog, la modă), şi-a pierdut şi el răbdarea, e doar intelectual-de-curte-nouă care se respectă, nu? Eu m-am revoltat permanent aici pe seama minciunii că austeritatea ticăloasă (măsuri draconice ale FMI amestecate cu măsuri cu specific politic românesc) ar putea aduce vreodată reforme şi modernizare în stat. E clar că viitorii guvernanţi vor trebui să anuleze toate legile austerităţii şi o vor face tot în numele reformării statului… După cum am tot scris că e o blasfemie, după 21 de ani de la Revoluţie, să-i împui capul muritorului de rând că va trăi bine în viitor, după ce-i tai 25 la sută (sau 60 la sută, acolo unde au fost sporuri) din salariul de mizerie, şi aşa cel mai mic din cadrul Uniunii Europene – mai rău decât pe vremea epocii de aur comuniste. Bani tăiaţi, care nu vor mai fi niciodată recuperaţi (practic, statul le-a furat din buzunar bani; de ce nu dau bugetarii statul în judecată?). Guvernarea Boc-Băsescu şi-a pierdut orice bun-simţ. Amărâtul ăla de intelectual al lui Băsescu pus în fruntea Ministerului Muncii, Sebastian Lăzăroiu, le reproşează şi azi pensionarilor că n-au cerut în genunchi lui Băsescu să le taie cu 15 la sută pensiile din iulie 2010, după ce Curtea Constituţională a respins o asemenea tăiere…
Pe de altă parte, Opoziţia a fost încă o dată luată prin surprindere de Băsescu cu celebrul, de acum, articol 103 din Constituţie – chiar nimeni din USL nu l-a citit când s-a constituit uniunea? Dacă scrie că numai un partid (nu o alianţă) poate da premierul dacă are 50 plus 1 din voturi, de ce s-au complicat PSD şi PNL? Acum iar urmează o hotărâre a Curţii Constituţionale (organism politic, controlat de Băsescu)? Sigur, ar trebui să conteze voinţa electoratului, dacă votează majoritatea de 50 plus 1 pentru USL, dar Băsescu e învăţat să nu ţină cont decât de interesele sale, să încalce toate regulile şi să interpreteze legile şi Constituţia după bunul-plac. Ideea cu suspendarea lui Băsescu nu e validă, atâta timp cât în 2012 ar putea să nu existe o majoritate necesară în Parlament pentru ea. În aceste condiţii, cred că e obligatoriu în această toamnă să fie forţate alegerile parlamentare anticipate şi USL să primească atâtea voturi care să facă posibilă majoritatea pentru demiterea lui Băsescu.
