„La nunta principelui Alfonso de Ferrara cu Lucrezia Borgia, Ducele Ercole în persoană arată auguştilor oaspeţi cele 110 costume care trebuiau să servească la reprezentarea a cinci comedii de Plautus. Dar ce era luxul de tafta şi camelotă faţă de risipa baletelor şi pantomimelor ce se executau ca antracte la piesele lui Plautus? Pe lângă aceste divertismente, Plautus trebuia să pară ucigător de plictisitor unei tinere doamne ca Isabella Gonzaga şi era de la sine înţeles că în timpul dramei fiecare suspina după antracte, mai ales gândindu-se la strălucirea şi variaţia acestor intermezzi: luptători romani care-şi agitau armele în cadenţa muzicii, dansuri cu torţe executate de negri, un dans al sălbaticilor cu cornuri ale belşugului din care ţâşnea foc lichid, ei formau baletul la o pantomimă care reprezenta salvarea unei fete răpite de un zmeu. Apoi, dansau bufonii, în costume de Pulcinella.” Astfel descrie Jakob Burckhardt fastul de la Curtea Ferrarei, din timpul ceremoniilor şi balurilor. La Ferrara se jucau comediile lui Plautus şi Terentius şi chiar piese ale tragedienilor antici, când în latină, când în italiană.
Ferrara era considerat un oraş ideal, „primul oraş modern al Europei”, după definiţia dată de Jakob Burckhardt. În 986, Papa Giovanni al XV-lea îl învesteşte în fruntea Ducatului de Ferrara pe marchizul De Canossa. Oraşul a cunoscut lupta internă dintre ghibelini şi guelfi, care se luptau pentru controlul acestei cetăţi ce deţinea o poziţie importantă. Puterea a fost asumată de către Familia D’Este în 1208, iar în 1332 obţine recunoaşterea papală, devenind o dinastie cu o forţă politică majoră în epoca Renaşterii, guvernând timp de trei secole şi controlând destinele oraşului. Palate, castele şi un şir magnific de ziduri sunt moştenirea lăsată de ea.
Odată cu venirea la putere a lui Ercole I D’Este, educat la Curtea regelui din Napoli, oraşul capătă tonuri şi mai grandioase. Acum lucrează aici artişti precum Lorenzo Costa, Ludovico Mazzolino, Boccaccio Boccaccino. Stilul ferrarez al miniaturii se redefineşte. Sunt scrise trei coduri cu o execuţie deosebit de rafinată, „Breviarul lui Ercole I”, „Cartea de rugăciuni a cardinalului Ippolito” şi „Officio di Alfonso”, adevărată capodoperă a miniaturii estense.
Lucrezia Borgia, a doua soţie a Ducelui Alfonso I
Alfonso I, care se căsătoreşte în 1501 cu Lucrezia Borgia, protejează ca şi înaintaşii săi artele şi teatrul. Pentru decorarea fabuloaselor apartamente, cheamă artiştii cei mai apreciaţi ai timpului.
Ferrara reprezintă unul dintre cele mai importante centre italiene ale Renaşterii, în care au guvernat ordinea, armonia şi echilibrul unui extraordinar proiect urban. Spendoarea curţii Familiei D’Este a lăsat posterităţii opere remarcabile, cum ar fi Castelul Estense, sau marele ciclu de fresce de la Palatul Schifanoia.
Secolele de dominaţie a Familiei D’Este, una dintre Curţile cele mai rafinate şi culte ale Europei, au făcut din Ferrara o adevărată bijuterie. O bucurie pentru ochi şi pentru spirit, înscrisă în Patrimoniul UNESCO pentru „… minunatul exemplu al unei cetăţi proiectate în Renaştere care şi-a conservat intact centrul istoric”.
O lume a fabulosului medieval şi a umanismului Renaşterii
O frumoasă Doamnă de la Curte în zilele noastre
Ferrara este un splendid, oraş mic şi liniştit, în care majoritatea locuitorilor circulă cu bicicleta, cu reşedinţe din cărămidă roşie şi palate severe, cu sugestive pieţe care au inspirat pictura metafizică a lui De Chirico şi Carra. Un bulevard maiestuos, „Ercole D’Este”, a fost proiectat la sfârşitul anilor 1400 pentru a lega inima medievală a oraşului cu cea renascentistă, în epoca de aur a dinastiei estense. Plimbaţi-vă pe străzile deloc aglomerate, prin parcurile publice şi străbateţi grădinile şi palatele, urmaţi potecile până în vârful fortificaţiilor oraşului, construite între secolele al XV-lea şi al XVII-lea, admirând nenumăratele comori de arhitectură medievală şi renascentistă.
Se numea Strada Îngerilor, după biserica Santa Maria degli Angeli. Este una dintre cele două artere principale ale Addizione Ercole, flancată de minunate palate şi edificii şi care a reuşit să-şi menţină până astăzi statutul de arteră rezidenţială dorit de duce.
Castelul Estense
Castelul Estense, născut ca o austeră fortăreaţă, a fost restituit apoi oraşului ca o operă de artă extraordinară, împodobit cu turnuri, balcoane de marmură, fastuoase apartamente, fresce colorate, mărturie şi astăzi al magnificului trecut al Curţii estense.
Prima piatră a maiestuoasei fortăreaţe a fost postată în 1385, când o revoltă periculoasă l-a convins pe Niccolo D’Este să înalţe nişte sisteme puternice de apărare pentru el şi familia sa. Proporţiile sale impunătoare, şanţul cu apă din jur, podurile mobile şi turnurile sale datează din acea perioadă.
Palatul Diamantelor
Un pasaj acoperit, care se păstrează şi acum, lega clădirea militară de „Palatul Marchizelor”, în prezent, „Palazzo del Municipio”, care datează de la sfârşitul secolului al XIII-lea şi a fost reconstruit în secolul al XVIII-lea.
Reşedinţele Ducilor D’Este, în delta Po-ului ilustrau un mod excepţional de reflectare a culturii renascentiste.
Pe bulevardul principal, între vechile reşedinţe nobiliare, cu portaluri sculptate în marmură albă şi numeroase grădini secrete, se află Palatul Diamantelor, cu a sa lumină care parcă se joacă pe micile piramide în formă de diamante. Numele lui provine de la cele peste 12.000 de blocuri de marmură roz şi albă, în formă de piramidă sau diamante, care-i acoperă faţadele. În 1586, în Salonul de Onoare a avut loc căsătoria între Cesare d’Este şi Virginia de Medici. Palatul adăposteşte Pinacoteca Naţională, unde se află o impresionantă colecţie de tablouri realizate de artiştii Şcolii din Ferrara. Sala de la parter găzduieşte expoziţii de artă modernă care atrag mii de vizitatori.
Dosso Dossi, Atlante
În Pinacoteca Naţională pot fi admirate „Adoraţia Magilor” de Giovanni şi Jacopo Bellini, „San Petronio” de Ercole de Roberti, numeroase picturi de Mantegna, „Madona cu pruncul” de Gentile de Fabriano şi splendidele muze „Erato” (protectoarea dragostei şi fecundităţii) şi „Urania” (reprezentată cu o carte de astronomie în mână şi cu privirea către cer), pictate în culori vii, de Cosmè Tura. De un interes deosebit ar fi lectura compoziţiei „Înţeleptul cu compasul şi sfera”, realizată de Dosso Dossi. După ipoteze recente, artistul ar fi vrut să-l reprezinte pe Atlante, expertul în astrolgie care măsura astrele cu compasul. Lucrări puţin cunoscute sunt „Bunavestire” a lui Domenico Panetti şi misterioasa „Alegorie cu Bachus” de Girolamo da Cotignola. În Salonul de onoare, între marile fresce din secolul al XIV-lea, provenind din biserici, se află şi „Vechiul şi Noul Testament” al lui Benvenuto Tisi, zis Il Garofalo, caracterizat printr-o mare sensibilitate coloristică. Pe lângă Dosso Dossi, Giovanni Bellini şi marele Tizian vor crea aici picturi celebre azi în toată lumea, aflate în posesia unor muzee ca National Gallery din Londra şi Prado din Madrid.
Clovnii împânzesc oraşul până târziu în noapte
În centrul istoric al oraşului se află şi „Catedrala San Giorgio”, începută în 1135. Construită de-a lungul secolelor, aceasta este un amestec între stilurile romanic şi gotic. Portalul central al impresionantei faţade a fost sculptat la sfârşitul secolului al XII-lea de Willigelmus, unul dintre cei mai importanţi sculptori ai epocii. Pe faţadă, un mare basorelief în piatră îl reprezintă pe Sfântul Gheorghe care ucide dragonul. Impunătoare, clopotniţa, opera lui Biagio Rossetti, construită în 1485. În interior sunt găzduite operele lui Constanzo Catanio, Francesco Ferrari, Domenico Canuti, Francesco Naselli. De admirat şi strălucirea splendidelor candelabre. Interesant este şi „Muzeul Catedralei”, cu o colecţie bogată ce include basoreliefuri care ilustrează muncile agricole specifice lunilor anului, o bogată colecţie de manuscrise, două splendide volete de orgă, pictate de artistul Curţii, Cosmè Tura, şi o impresionantă sculptură a Madonei, creaţia lui Jacopo Della Quercia, dar şi o colecţie de tapiserii. Pe latura stângă a Catedralei se găseşte colorata „Lojă a Comercianţilor”, cu magazine şi prăvălii aflate aici încă din epoca medievală. Astăzi, în faţa ei, duminica, există un animat târg de antichităţi pe tarabe.
În 1598, odată cu dezvoltarea Ducatului estense, s-au stabilit aici arhitecţi, pictori, sculptori, poeţi pentru a face ca această splendidă Curte să devină una dintre cele mai importante ale timpului.
O desfătare împotriva plictiselii
Ciclul lunilor din Palatul Schifanoia
„Palatul Schifanoia” a fost început în 1385 pentru a fi reşedinţa de vară a Familiei D’Este. Se afla într-o imensă grădină, creat pentru odihnă şi delectarea Curţii împotriva „plictiselii”. Aici, în sunetul muzicii, aveau loc numeroase serbări, banchete, dar şi vânători. În sălile de onoare erau primiţi ambasadori şi oaspeţi iluştri. Criticul Roberto Longhi îl numea „officina ferrarese” dominată de Cosmè Tura. Şcoala de pictură ferrareză se caracteriza printr-un realism de tip nordic, unit cu un expresionism aspru, derivat din Mategna şi o puternică plasticitate transmisă de la Donatello. Între arhitecţi, geometri şi matematicieni, o faimă specială a avut astrologul de curte Pellegrino Prisciani, care spunea că a ales acel loc pentru că acolo erau atrase energiile cosmice pozitive şi acest palat ar putea deveni, peste ani, un simbol. Astăzi este renumit pentru stucaturile din „Sala dei Stuchi” şi pentru „Salone dei Mesi” (1460-1471), o încăpere decorată cu fresce cu scene alegorice şi de curte, reprezentând lunile anului, create în 1469 şi 1470 şi constituind unul dintre cele mai interesante exemple ale picturii renascentiste, cu oameni şi divinităţi, simboluri astrologice şi animale care compun o vivace naraţiune cu sute de personaje şi simboluri încă necunoscute, întinse pe o suprafaţă de 540 de metri pătraţi.
Alegoria lunii august din Palatul Schifanoia
Pereţii sunt împărţiţi în 12 secţiuni verticale, corespunzând lunilor anului, fiecare repartizată în fâşii orizontale, iar în centru sunt semnele zodiacale, trei dintre ele dedicate astrologiei egiptene. „Triumful Minervei” în care băieţi şi fete, înconjuraţi de iepuri ca simbol al fetilităţii, se dedică plăcerilor, dar şi muzicii, „Carul Venerei” şi „Apollo cu muzele” sunt semnate de Francesco del Cossa. Construcţia acestui palat a durat aproape 100 de ani. El este legat în special de Borso d’Este, primul Duce de Ferrara, care, în 1465, îi încredinţează arhitectului Pietro Benvenuti decorarea palatelor sale cu grandiosul „ciclu al lunilor”, într-o impunătoare sală lungă de 24 de metri, largă de 11 şi înaltă de 7,5. „Sala Degli Stuchi” era sala de audienţă a Ducelui, decorată de Domenico di Paris, cu stucaturi aurite şi picturi. În 1598, complexul se degradează şi abia în 1821, datorită tenacităţii restauratorului şi pictorului Giuseppe Saroli, frescele din „Salonul lunilor” au fost refăcute. În 1898, aici se inaugura „Muzeul Schifanoia”. Restaurările sunt terminante abia în 2003, iar astăzi, frescele reprezintă o adevărată provocare pentru istoricii de artă de a descoperi enigma acestei iconografii, ca şi misterul artiştilor care le-au lucrat. Doamne şi cavaleri, bufoni şi ţărani, în costume de epocă, dar şi în costume de vânătoare, personaje enigmatice, simboluri ale animalelor, într-o grandioasă frescă, de o excepţională delicateţe a detaliilor şi o minunată vivacitate a desenului şi a culorii, glorifică virtuţile şi acţiunile Ducelui.
În Piața Ariostea se confruntă patru tradiționale curse de Pali din Ferrara
„Palazzo Paradiso” din strada Ştiinţelor a fost ridicat în 1391, prin dorinţa lui Alberto D’Este, decorat cu scene de curte si subiecte din romanele cavalereşti. În secolul al XVIII-lea a fost realizată o scară monumentală de către Antonio Foschini, în timp ce Francesco Mazzarelli prevedea construcţia unui Teatru Anatomic, pentru facultatea de medicină. Tot acolo a fost deschisă în 1753 o monumentală bibliotecă.
Benvenuto Tisi, Frescă din Palazzo Costabili
„Palatul Costabili”, construit în 1499 de către Biagio Rossetti, reprezintă expresia cea mai înaltă a Renaşterii ferrareze. Sălile interioare găzduiesc „Muzeul Arheologic”.
La câţiva paşi de „Palatul Massari” se deschide pitoreasca piaţă „Ariostea”, unul din punctele focalizante. Celebrele curse de palio se desfăşoară începând din 1968 în această piaţă, la sfârşitul lunii mai. În centru tronează statuia lui Ludovico Ariosto. În Palatul Massari se află „Muzeul Giovanni Boldini” şi „Muzeul de Artă Contemporană”.
Interior din Palatul Massari
Muzeul Boldini este dedicat virtuozului pictor ferrarez din secolul al XIX-lea, adorat al elegantelor vremii, autorul unor fascinante portrete de femei, cum ar fi contesa Gabrielle de Rasty, infanta Eulalia a Spaniei, contesa De Leusse sau „Femeia în roşu” care a devenit simbolul muzeului.
Se spune că femeile cele mai fascianate ale timpului făceau coadă pentru a-i poza, fiind sigure că vor fi portretizate cu artă de penelul său.
Oraşul artelor şi literelor
Giovanni Boldini, Lady Decies
Ferrara a fost gazda multor scriitori şi artişti seduşi de generozitatea Familiei D’Este. Ercole I, Alfonso I şi Ercole II au reprezentat tipicii mecena ai Renaşterii, strângând în jurul lor cei mai importanţi artişti şi literaţi ai vremii, precum maestrul Cosmè Tura, Francesco del Cossa, a cărui luminozitate vine din pânzele lui Piero della Francesca, Lorenzo Costa şi Ercole de Roberti. Aici au trăit şi importanţi poeţi ai Renaşterii, precum Matteo Maria Boiardo, fascinat de poemele cavalereşti ce circulau la Curte, Ludovico Ariosto, fiul nobilului Niccolo, cunoscut pentru al său poem „Orlando Furioso”, Torquato Tasso, apreciat pentru „Gerusaleme Liberata”. Ferrara este şi un oraş al muzicii, apreciat şi pentru compozitorul Joaquin Despres, ce a compus celebra „Missa Hercules Dux Ferrariae”, şi Gerolamo Frescobaldi, organist şi compozitor.
Giovanni Boldini, Portretul Contesei Zichy
Michelangelo Antonioni, unul dintre marii autori ai cinematografului, cunoscut pentru „Blow-Up”, „Zabriskie Point”, „Professione: reporter”, „Il Deserto Rosso”, „Identificazione di una donna”, s-a născut la Ferrara şi tot în acest oraş maiestuos a filmat numeroase din peliculele sale. Fondatorul casei automobilistice „Lamborghini” îşi are rădăcinile tot aici. Ferrara a fost un adevărat centru de cultură şi umanism care a atras numeroşi alţi artişti: Pisanello, Giacopo Benini, Rogier van Der Weyden, Piero della Francesca şi arhitecţi precum Leon Battista Alberti.
Universitatea din Ferrara este una dintre cele mai vechi din Italia. A fost fondată în 1391, de Niccolo al II-lea D’Este, iar primele cursuri au fost de istoria artelor, teologie, jurisprudenţă, ţinute de docenţi.
Străzile shoppingului
Pe străzile din Ferrara, în timpul unei expoziţii stradale de anticariat
În centrul istoric se găsesc astăzi concentrate elegante buticuri, rafinate magazine de bijuterii. Între Corteveca şi Palatul Municipal, către Gioveca, care reprezintă coloana vertebrală a oraşului, întâlneşti numeroase anticariate, magazine cu ceramici şi porţelanuri, librării deschise până după miezul nopţii. În Via Borgo dei Leoni atrag atenţia numeroase magazine de încălţăminte din manufacturile italiene, cunoscute în întreaga Italie pentru calitatea lor, pe strada Bersaglieri vei întâlni vitrine cu blănuri elegante, ca „Fiorenza Zabini”, dar şi rafinate magazine cu caşmiruri, bulevardul Borso este colorat de florării şi magazine de haute-couture şi haute joaillerie şi traversând Piaţa Ariostea poţi admira palatele istorice şi oriunde poţi respira aerul Renaşterii.
Strada Corteveca, cu restaurantele şi trattoriile sale, este vestită şi pentru magazinele tipice de produse alimentare, printre care „ciupeta”, considerată cea mai bună pâine din lume, crocantă în exterior şi moale în interior, şi „coppietta”, o pâine în formă de fluture cu aripile crocante. Printre perlele gastronomiei locale să amintim salamul cu usturoi, în peste 100 de tipuri, „salama da sugo”, ţinut la macerat în vin alb, şi bineînţeles să nu uităm marea varietate de paste făcute în casă, precum „cappelletti”, umplute cu carne de viţel şi de pui, dar şi cele umplute cu dovleac, numite „capelacci”, cărora li se adaugă ragu-ul cu carne condimentat.
Concerte de stradă
În zonă este deosebit de dezvoltat agroturismul, iar în oraş, restaurante, trattorii şi osterii se întrec în a-şi prezenta specialităţile, precum „Quel Fantastico Giovedi”, cu produse tipice, „Il Ristorantino di Colomba”, cu specialităţi făcute în casă, „Ca’D’Frara”, în care poţi degusta paste ca „i prinzini”, „pasca fresca al mattarello”, dar şi „bolito” cu diferite feluri de carne fiartă, însoţite de funghi porcini şi trufe, Trattoria „L’Oca Giuliva”, în care specialităţile sunt gâsca, raţa şi bibilica sunt servite cu muştar de mere şi pere. „Salamina” este un fel principal al bucătăriei ferrareze, ca un fel de chiftele cu un gust picant. Anguilla este una dintre emblemele gastronomice ale oraşului, un peşte provenind din Delta Comacchio, care se serveşte atât marinat sau pe grătar, cu rizotto sau mămăligă friptă. O altă specialitate a regiunii sunt trufele, în diferite feluri. Dintre dulciurile tipice amintim „pampapato”, pe bază de ciocolată, cu numeroase alte ingrediente, alături de „ciambella ferrareză”, numită „brazadela”, care se serveşte la un pahar de vin, tortul din tăiţei, cu migdale, lichior, ce are un gust cu totul şi cu totul deosebit. Să mai amintim „Torta Tagliolina” şi „Zupa Inglese”.
Pentru cei care vor să facă o escapadă în afara oraşului, în vecinătate se află Delta Po-ului, ce se întinde pe o suprafaţă de 55.000 de hectare, cu specii florale şi faunistice de excepţie, printre care şi Il Boscone della Mezola, numit şi „smaraldul Adriaticii”. Aici se pot face plimbări la bordul lui „Nena”, un vechi vapor veneţian restaurat. Acesta opreşte în locurile în care au fost filmate peliculele lui Antonioni, Lattuada, Visconti, Rossellini, Pupi Avati, sau în cele care au inspirat capodopera „Grădinile Finzi-Contini” de Giorgio Bassani, în care protagonistă este comunitatea evreiască, şi după care, în 1970, Vittorio de Sica a realizat o peliculă, învingătoare a Premiului Oscar pentru cel mai bun film străin. Un alt tur cu vaporul duce în locurile în care scriitorul Giorgio Bassani şi-a trăit romanele sale.
Ferrara se transformă într-o mare scenă
Bucurie în sunetele chitarei
Oraşul este gata pentru cea de a 24-a ediţie a festivalului internaţional de muzică de stradă, „Ferrara Buskers Festival”. Mii de artişti, sute de show-uri şi concerte, workshopuri şi sărbători se vor desfăşura zi şi noapte, începând de azi până în 28 august. De la raggae la swing, de la folk la rock, de la blues la jazz. Muzică celtică, rock’n roll, word music, funky ambient. Salsa, bachata, raggae ton şi gumboot dance. Viori, violoncele de la „Ibo Orchestra”, în stilul olandez, alături de trioul englezesc „The Swing Ninjas”, care mixează ritmurile jazzului şi armoniile ţigăneşti, se vor împleti cu ritmurile tobelor, cu marimba şi instrumentele de percuţie go go ale dansurilor africane, dar şi cu cântecele populare ale anilor ’30-’50, ale polonezilor de la „The Bottle Band”, care-şi obţin sunetele suflând în sticle. După ce anul trecut a fost Franţa, oaspetele acestui an este Olanda.
Printre evenimentele acestei toamne să amintim expoziţia „Anii nebuni. Parisul lui Modigliani, Picasso şi Dali – 1918-1933″, ce va fi găzduită în „Palatul Diamantelor”, începând cu 11 septembrie. Între 30 septembrie şi 2 octombrie se va desfăşura „Întâlnirea internaţională a jurnaliştilor şi scriitorilor”, care va reuni protagonişti ai jurnalismului din întreaga lume, dar va prilejui şi dezbateri legate de literatură, cinematograf, viitorul editorial şi temele mari ale actualităţii. „Ferrara Baloons Festival”, între 9 şi 18 septembrie, este o întâlnire internaţională a montgolfierelor, când cerul oraşului va fi brăzdat de baloane în zeci şi zeci de culori.
