Promovarea mediatică, probabil cumpărată sau deliberat prost îndreptată, ne-a relatat cu lux de amănunte, evenimentul monden finanţat de către un reprezentant al noii protipendade. „Nunta lui Borcea”, s-a dorit să devină un fel de model „a la Borcea” dar ce model fiabil poate să impună cu adevărat societăţii acest purtător de butelii al prosperităţii?! Ce să înţeleagă „nea Borcea aragaz” din adevărata cultură, dar să mai şi investească în crearea unei colecţii de artă!?
Bine, acum nu ştiu nici cât se pricepe dumnealui la butelii şi aragaze deşi le-a vândut o bună parte din viaţă, cu toate că, un muzeu de profil ar singuraliza România pe frunza turistică a doamnei Udrea. Profilul elitei „contra elită”, dincolo de evenimentele mondene cu fals ştaif, de la negustorul de butelii la vechiul comerciant de ulei de floarea soarelui le negru, care a fost Irinel Columbeanu prin anii 1980, avem şi ifosele elitiste ale lătrăilor din vechime. Aurora Liiceanu se plânge de cei cu multe lecturi că au orgolii sau anxietăţi de care nu se pot vindeca.
Tocmai psihologia dumneaei să nu găsească leac pentru aceste uşoare devieri pe traseul obedienţei intelectuale? Şi apoi să se dea martiră cu mutarea la fabrica Suveica, pe un post călduţ şi intelectual, pe când alţii, precum avocatul Ulyse Negroponte, instala toalete încă din 1948 iar soţia sa, Sanda Tatarescu Negroponte, după ani de puşcărie să nu fie angajată nici măcar la Suveica ci să trăiască prin meditaţii de limba franceză. Asta da psihologia vieţii! De aceste suferinţe rătăcite în anonimat ce spune oare psihologia doamnei Liiceanu deoarece şi aceştia erau oameni de cultură, cu multe lecturi şi cu maniere distinse. Iar codul acestor maniere, printre altele, îţi cere să nu-ţi plângi condiţia ci să găseşti cu discreţie soluţii.
Ce va rămâne bun după guvernarea Băsescu în zona valorilor reale? Adrian Năstase, deşi când era „tânăr leninist” încerca să demonstreze prin anii 1970 câ sfârşitul capitalismului este foarte aproape, totuşi, a oferit generaţiilor viitoare un muzeu cu obiecte cumpărate de el. Traian Băsescu a investit în mafie şi în fiicele sale care, Dumnezeu să ne ierte, un adevărat tată ar trebui să aibe mai multă grijă de progeniturile sale, şi să nu le expună prostia şi neştiinţa. Un exemplu interesant în acest sens, ar putea fi tocmai Gheorghe Becali, el protejîndu-şi familia cu suficientă discreţie încât opinia publică nu îşi aminteşte de vreo „gafă” a soţiei sale sau de „proasta creştere” a copiilor săi. Aici Gheorghe Becali a punctat faţă de Băsescu.
Elita „contra elită” are şi reprezentare de gaşcă iar adesea avem şi gaşca instituţionalizată pe instituţii culturale sau de alt profil. Apoi avem mediatizarea dirijată, uneori chiar fără să fie plătită în acest sens, pentru „valorificarea” până dincolo de grotesc a non-valorilor cu nume specifice precum „salam”, „minune”, „guţă”, „ploieşteanu” etc. Şi în cele din urmă, apare cu adevărat liderul tuturor găştilor şi al elitei „contra elită”: Bercea Mondial! El este de fapt creditorul familiei Băsescu, al intelectualilor cu ştaif şi plângăreţi după sinecuri. Dacă a reuşit să-i cumpere şi apoi să le impună obedienţa, atunci bravo lui şi nenorocire nouă.
Printre aceşti nori toxici, devalizatori de bugete publice şi de resurse pe termen lung, apar meteoric câte un pianist, un cineast, un pictor sau un medic, matematicieni şi informaticieni, care nu visează o nuntă „a la Borcea” şi nici nu o să-i vedem obedienţi plângăreţi pe la curţile elitei „contra elită”. Deoarece tocmai aceasta este elita reală, încă risipită şi deliberat marginalizată. Este recunoscută în ţară numai după ce convinge afară, cucereşte premii sau medalii, şi dobândeşte notorietate internaţională. Dar atunci este prea târziu. Muzicienii aleg oraşe care iubesc muzica şi nu maneaua, medicii, matematicienii îşi găsesc refugii în culturi pregătite să le recunoască valoarea pregătirii şi să le răsplătească munca de o viaţă. România se defragmentează cu încetul prin acest periculos fenomen social şi cultural dirijat, acela de blocare a elitei reale şi de promovare a găştii şi a elitei „contra-elită”.
