Contul curent al balanței de plăți, adică acel indicator care include sumele încasate și cele plătite de România în relațiile comerciale cu celelalte state, a raportat în primele nouă luni ale acestui ani o creștere de două ori și jumătate față de aceeași perioadă a lui 2015, ajunând până la 2,66 miliarde de euro. Principala cauză a acestei adânciri a deficitului o reprezintă, conform BNR, creşterea puternică a dividendelor repatriate de firmele străine. Principala compomnenta care contribuie la deficitul de cont curent este comerţul exterior, importuri mai mari decât exporturi. Majorarea deficitului de cont curent continuă tendinţa din 2015, când deficitul extern al României a crescut de două ori şi jumătate faţă de nivelul din 2014, până la 1,83 miliarde de euro.
Creșterea deficitului de cont curent este unul dintre riscurile care pândesc economia României identificate de BNR. Conform economistului șef al Băncii Centrale, Valentin Lazea, România a făcut progrese excepționale în intervalul 2007-2014, reducând deficitul de cont curent de la 13,8 procente din PIB la 0,7 procente din PIB. Numai cărelaxarea fiscală din 2015, care a stimulat în mod excesiv consumul (fără ca oferta internă să poată satisface această cerere suplimentară), va duce deficitul extern în acest an la circa 2,3-2,4 la sută din PIB. „La prima vedere, nu pare mult, dar din nou lucrurile trebuie judecate în context internaţional. Statele membre ale UE, călăuzite de exemplul Germaniei, sunt în general state cu deficite externe foarte mici sau cu surplusuri. De exemplu, până şi „indisciplinata” Grecie este prognozată a avea in acest an un deficit extern de numai 1,1 la sută din PIB, iar Italia se așteaptă a avea un surplus extern de 2,5 la sută din PIB. Ce să mai vorbim de statele grupului Visegrád (spre care la un moment dat păream să convergem, după care am preferat să ne relaxăm): Cehia va avea în acest an un surplus de cont curent, la fel ca şi Ungaria, doar Polonia înregistrând un mic deficit (de 1 la sută din PIB). Desigur, pe moment lucrurile par a fi sub control, cât timp investițiile străine directe sunt mai mari decât deficitul de cont curent (cu alte cuvinte, finanțarea acestuia se face cu ușurință). Dar nu putem ignora lecţiile crizei, care ne-a arătat cât de volatilă este încrederea investitorilor externi şi cum întreruperea bruscă a finanțării externe poate duce la ajustări rapide şi dureroase. Or, simplul fapt că România este printre codașele Europei în materie de deficit extern este de natură a aprinde cel puţin un beculeţ roșu de alarmă pentru potențialii investitori. Şi apoi, rămâne întrebarea fundamentală: cum vrem să ne integrăm durabil într-o Europă competitivă şi orientată spre export? Fiind doar un debușeu pentru desfacerea produselor acesteia sau concurând, după puterile noastre, pentru cucerirea de pieţe?”, se întreabă Lazea
