Nicio deosebire nu există între premierul Victor Ponta şi premierul Emil Boc atunci când este vorba de neaplicarea unor drepturi (băneşti) ale cetăţeanului. Tragere uriaşă de timp pentru aplicarea regulamentelor europene.
Victor Ponta, pe urmele lui Emil Boc
Miercuri 3 decembrie urma să intre în vigoare în România o serie de prevederi din REGULAMENTUL (CE) NR. 1371/2007 din 23 octombrie 2007 privind drepturile şi obligaţiile călătorilor din transportul feroviar. Concret este vorba de articolele 16 şi 17 care reglementau rambursarea, redirecţionarea şi DESPĂGUBIREA călătorilor în caz de întârziere a trenurilor. De fapt, aceste prevederi urmau să intre în vigoare încă din anul 2009, dar pe 25 noiembrie 2009, guvernul Boc a emis HG 1.476 prin care amâna cu 5 ani intrarea în vigoare, profitând de faptul că actul normativ European dădea dreptul statelor member UE la o derogare pe o perioadă de 5 ani (cu posibilitatea unei noi şi ultime derogări tot de 5 ani) pentru situaţii deosebite ale infrastructurii. Ei bine, pe 3 decembrie, ca şi Emil Boc cum 5 ani, şi premierul Victor Ponta a uzat de portiţa care permite şi a doua derogare şi a emis HG 1.078 (instantaneu publicată în Monitorul Oficial nr.879/3 decembrie) prin care amână cu alţi 5 ani acordarea despăgubirilor călătorilor din trenurile care întârzie.
Ce prevăd articolele 16 şi 17 din REGULAMENTUL (CE) NR. 1371/2007
Art. 16: Rambursarea şi redirecţionarea
Când este previzibil că sosirea la destinaţia finală prevăzută în contractul de transport se va efectua cu o întârziere mai mare de 60 de minute, călătorii au imediat posibilitatea de a alege între:
-
rambursarea întregului cost al legitimaţiei de transport, în condiţiile de achiziţie a acesteia, pentru partea sau părţile de călătorie care nu au fost efectuate şi pentru partea sau părţile care au fost deja efectuate, în cazul în care călătoria devine inutilă în raport cu planul de călătorie iniţial al călătorului, însoţită de asigurarea, în cazul în care este nevoie, a transportului de întoarcere la punctul iniţial de plecare în cel mai scurt timp posibil. Rambursarea se efectuează în aceleaşi condiţii ca şi plata despăgubirii menţionate la articolul 17; sau
-
continuarea sau redirecţionarea, în condiţii de transport comparabile, spre destinaţia finală, cât mai repede posibil; sau
-
continuarea sau redirecţionarea, în condiţii de transport comparabile, spre destinaţia finală la o dată ulterioară, la alegerea călătorului
Art. 17: Despăgubirea pentru preţul legitimaţiei de transport
(1) Fără a renunţa la dreptul la transport, un călător poate cere întreprinderii feroviare o despăgubire pentru întârziere între locurile de plecare şi de destinaţie menţionate pe legitimaţia de transport pentru care legitimaţia de transport nu a fost rambursată în conformitate cu articolul 16. Despăgubirile minime în caz de întârziere sunt fixate după cum urmează:
a) 25% din preţul legitimaţiei de transport pentru o întârziere între 60 şi 119 minute
b) 50 % din preţul legitimaţiei de transport pentru o întârziere de 120 de minute sau mai mult.
De ce a decis Ponta amânarea despăgubirilor
Actul normativ european permite două derogări a câte 5 ani, dar termenele NU sunt obligatorii. Adică o derogare poate opera şi pe mai puţini ani sau poate doar pentru câteva luni. De ce Victor Ponta a preferat termenul maxim este de neînţeles la prima vedere. Ultimii miniştri ai transporturilor au raportat că nu mai sunt probleme în ceea ce priveşte reabilitarea infrastructurii feroviare. Mai mult, parcursul trenurilor de călători a fost adaptat la un orar maximal pentru zonele (foarte puţine la număr) în care se mai lucrează la reabilitare. În aceste condiţii, amânarea punerii în aplicare a articolelor 16 şi 17 este clar nejustificată. Pentru că nu pot exista întârzieri din cauza lucrărilor de reabilitare. Şi atunci, de ce premierul Victor Ponta privează cetăţeanul de un drept al său consfiinţit printr-un act normati european şi care se aplică de mulţi ani în aproape toate statele din Uniunea Europeană şi nu numai ?. Răspunsul este simplu. Nu sunt bani planificaţi pentru despăgubiri. Pentru că s-au dat şi se dau în continuare pomeni electorale de către guvernul condus de Victor Ponta şi aceastea costă. (Pentru cine nu s-a prins, Victor Ponta a reintrat în campanie electorală). Şi astfel, încă 5 ani (sau mai puţin dacă guvernul Ponta va fi demis) începând de miercuri 3 decembrie cetăţeanul va deconta pomenile electorale ale PSD.
Cât pierd călătorii prin amânarea despăgubirilor
Prezentăm 3 exemple privind ce despăgubiri ar fi urmat să primească utilizatorii transportului feroviar în caz de întârzieri:
-
Relaţia Bucureşti Nord – Satu Mare (728 km) – tarif Interregio cl.II – 125 lei
-
60-119 minute întârzire: 31,25 lei despăgubire
-
120 de minute şi peste: 62,50 lei despăgubire
-
Relaţia Bucureşti Nord – Suceava (450 km) – tarif Interregio cl.II – 94,50 lei
-
60-119 minute întârziere: 23,62 lei despăgubire
-
120 de minute şi peste: 47,25 lei despăgubire
-
Relaţia Bucureşti Nord – Timişoara (652 km) – tarif Interregio cl.II – 115,50 lei
-
60-119 minute întârziere: 29,87 lei despăgubire
-
120 de minute şi peste: 57,75 lei despăgubire
Am prezentat doar câteva exemple la nivelul mediu al tarifelor, cele de la clasa a II-a Interregio. Preţurile la clasa I, vagoane cuşetă şi de dormit, de la trenurile InterCity fiind mai mari, evident şi despăgubirile mai mari. De menţionat că despăgubirile operează nu doar pentru călătorii care parcurg distanta integral ci pentru orice călător. Într-un tren Satu Mare – Bucureşti Nord întârziat cu o oră, despăgubire primeşte şi călătorul care s-a urcat la Ploieşti, evident, 25% din tariful pe distanţa Ploieşti-Bucureşti Nord.
Simulare ultra minimală privind despăgubirile
Vom face acum un calcul – ultra minimal – pentru a vedea câţi bani ar trebui să acorde statul pentru despăgubiri. Dacă avem zilnic, două trenuri (la nivelul întregii ţări) care întârzie minim 60 de minute, am avea într-un an 730 de trenuri cu astfel de întârzieri. Să presupunem o rată de 100 de călători/tren întârziat, am avea 73.000 de călători de despăgubit. Să „estimăm” şi o sumă medie de 20 de lei/călător de despăgubit: rezultă 1.460.000 lei pe an. Evident, suntem în faţa unei sume infime şi…virtuale. Pentru că numărul trenurilor cu întârzieri este mult mai mare, numărul călătorilor este de asemenea tot (foarte) mult mai mare şi evident şi suma alocată pentru despăgubiri mai are cel puţin un zero în coadă şi prima cifră mai mare. Şi în acest caz se poate înţelege de ce nu pot fi plătite aceste despăgubiri. Pentru că banii au „plecat” în altă direcţie.
