cotidianul.ro vă prezintă o selecție a celor mai potrivite fragmente din dramaturgia universală într-o interpretare inedită dar imaginară a politicienilor români. Ce rol celebru i s-ar potrivi românului contemporan celebru?, aceasta-i întrebarea."Ce-ar fi, dacă ar fi" este un joc, în care nu există limită de imaginație pentru tinerii studenți de la regie. Un regizor, prin prisma meseriei, trebuie să dea viață unui text pe scenă. O distribuție proastă poate strica întregul sistem.
Cotidianul.ro vă propune o analiză a asemănărilor dintre un regizor și un președinte.
Regizorul propune proiectul unui teatru, convinge instituția că el și nu concurența trebuie să monteze acel text care va da naștere unui spectacol ce va aduce profit și merite recunoscute național și internațional.
Candidatul la președinție propune un proiect electoratului prin care încearcă să convingă că el va face și va construi o țară perfectă sau un partid înfloritor, în funcție de natura competiției.
În ambele cazuri, candidații trebuie să convingă.
Odată atinsă această țintă urmează pasul al doilea. Cu cine își va face el distribuția? Cine vor fi actorii? Întrebarea vuiește prin teatru aidoma presei. Zvonuri, presupuneri, negocieri.
Criteriile după care se fac aceste "numiri" sunt condiționate de viziunea de ansamblu pe care o ai asupra textului, fie el dramatic sau politic. Alegi în funcție de scopul propus, de ceea ce vrei să rezulte la final. E de rău când dintr-o tragedie iese comedie sau invers.
În ambele cazuri, cei doi au nevoie de viziune.
Începe repetiția. De aici lucrurile se schimbă, meseriile încep să nu mai semene.
Dar ce ar fi dacă ar fi?
Ce ar fi dacă ne-am auzi aleșii care, în loc să rostească replicile uneori neinspirate ale discursului politic, ar spune textele pe care le-am da noi? Evident, ca și "regizori", vom avea grijă ca ei să corespundă rolurilor.
Vă prezentăm astfel o scurtă trecere în revistă a unor texte clasice sau mai puțin clasice, cunoscute sau nu, și ne-am oprit la câteva asemănări cu viața politică. Marele Will, A.P. Cehov, I.L. Caragiale sau alții defapt nu erau dramaturgi ci vizionari.
O scrisoare pierdută – I.L. Caragiale
Tipătescu – Miron Mitrea / Viorel Hrebenciuc
Pristanda – Marean Vanghelie
Omul bun la toate al PSD, cu micile lui carențe de vorbire, și unul din câinii de pază ai partidului, într-o discuție ipotetică inspirată de Nenea Iancu. Întrebarea "care este", este: Câte steaguri (PSD) s-au înfipt în sectorul 5?
"Tipătescu: (terminând de citit o frază din jurnal) "… Ruşine pentru oraşul nostru să tremure în faţa unui om!… Ruşine pentru guvernul vitreg, care dă unul din cele mai frumoase judeţe ale României pradă în ghearele unui vampir!…" (indignat.) Eu vampir, ‘ai?… Caraghioz!
Pristanda: (asemenea) Curat caraghioz!… Pardon, să iertaţi, coane Fănică, că întreb: bampir… ce-i aia, bampir?
Tipătescu: Unul… unul care suge sângele poporului… Eu sug sângele poporului!…
Pristanda: Dumneata sugi sângele poporului!… Aoleu!"
Femeia Mării – Henrik Ibsen
Ellida – Elena Udrea
Străinul – Traian Băsescu
Celebra legendă nordică a poveștii de dragoste dintre marinar și sirenă, care l-a inspirat pe Ibsen, se conturează, cel puțin în speculații de presă, și pe plaiurile Mioriței. Oricum, adevărată sau nu, povestea capătă dramatism dacă e să ne luăm după afirmațiile lui Băsescu care susține că după ce termină cu președinția se va întoarce la prima dragoste, marea. Am ales fragmentul cel mai emoționant, al deciziei.
"STRĂINUL: Eşti gata de drum? Sau nu? Nu vorbesc de îmbrăcăminte sau de alte lucruri de-astea. Nu vorbesc de cufere pline. Tot ce-ți trebuie pentru călătorie am cu mine, la bord. M-am îngrijit şi de cabină. Te-am întrebat dacă eşti gata să pleci cu mine… să pleci cu mine de bunăvoie?
ELLIDA: (implorator) O, nu mă întreba! Nu mă mai ispiti aşa.
(în depărtare se aude clopotul vaporului.)
STRĂINUL: A sunat la bord prima oară. Acum trebuie să spui: da sau nu.
ELLIDA: (întrerupîndu-se) Oh… atracţia, ademenirea şi chemarea asta a necunoscutului! Toată puterea mării e adunată aici!
(Străinul trece portiţa grădinii.)"
Macbeth – W Shakespeare
Macbeth – Mircea Geoană
Special Guest Star – Flacăra Violet(ă)
După ce a strigat zadarnic după vrăjitoare, Geoană s-a dovedit înfrânt de Flacăra Violet. Dacă vrăjitoarele i-au spus lui Macbeth că va fi rege deși Cawdor era bine-merci pe tron, și actorului ales de noi pentru rolul principal i-au rămas speranțele.
"Mai staţi, obscure-oracole, şi-mi spuneţi: Murind Sinel, sînt than de Glanis, ştiu ! De Cawdor, însă, cum ? E-n viaţă Cawdor, Şi-i merge-n plin. Iar să fiu rege, eu, Nu-i de crezut, cum nici „de Cawdor" nu-i. De unde-aveţi ciudatele vestiri ? De ce cu o profetică-nchinare, Pe-acest cîmp ars şi plin de bălării Ne-opriţi din drum ? Vorbiţi-mi, vă conjur."
Ursul – A.P. Cehov
Smirnov – Ion Iliescu
Popova – Anna Lesko
Ion Iliescu este "bunicuța" României dar va rămâne pentru totdeauna "fiul" Moscovei. Anna, în schimb, este plusul de imagine de care Rusia avea nevoie la noi, după o imagine publică destul de șifonată. Chiar dacă va rămâne pentru totdeauna o ficțiune, relația dintre cei doi, inspirată de Avatarul lui Cameron dar turnată în studiourile MosFilm, ne-ar putea aduce în premieră un duet pe celebra piesă Katiușa.
"SMIRNOV (examinează pistoalele): Vedeți, există câteva feluri de pistoale… Pistoale speciale pentru duel, Mortimer… Astea sunt sistem Smith & Wesson, cu trei țevi, cu extractor, cu percuție centrală. Minunate pistoale! Costă cam nouăzeci de ruble perechea… Pistolul trebuie ținut așa… (Sieși) Ce ochi! Ce ochi! Femeia asta te aprinde ca o văpaie…
POPOVA: Așa?
SMIRNOV: Da… așa… Pe urmă, ridicați cocoșul… Așa… țintiți… capul puțin pe spate… Întindeți mâna așa… apoi, cu degetul ăsta, apăsați pe trăgaci… și gata… Da’ ce-i mai important e sa nu vă grăbiți. Să stați liniștită… și să țintiți… Aveți grijă să nu vă tremure mâna…"
Visul unei nopți de vară – W. Shakespeare
Fundulea – Mircea Geoană
Titania – Adrian Năstase
Da, da, știm că Titania este femeie. Totuși, travestiurile sunt comune în lumea teatrului. Ba mai mult, pe vremea lui Shakespeare, actorii erau doar bărbați. În rest, fragmentul ales vorbește de la sine.
"FUNDULEA: Mi se pare, doamnă, că nu prea aveţi de ce mă iubi. Dar, la drept vorbind, iubirea şi mintea nu prea duc azi casă bună. Păcat că nu găsesc nişte vecini inimoşi să-i împace. Vedeţi, mă pricep şi la glume, dacă e vorba.
TITANIA: Eşti înțelept, precît eşti de frumos !
FUNDULEA: Nu mă prea simt nici una nici alta. Dar dacă aş avea destulă înţelepciune să ştiu să ies din pădurea asta, nici vorbă că aş fi destul de înţelept ca să mă folosesc de o asemenea înţelepciune."
O scrisoare pierdută – I.L. Caragiale
Zoe: Traian Băsescu
Pristanda: Mircea Geoană
Cu referiri la Cațavencu – Știti voi cine… și Fănică – Robert Turcescu
Am ales fragmentul care l-a făcut câștigător pe președinte datorită similitudinii incredibile. Să se fi inspirat oare din text?
"Zoe: Fănică! Fănică! (Ghiţă intră din dreapta.) Ce-ai făcut, Ghiţă? Ai fost la Caţavencu?
Pristanda: Am fost, coană Joiţico… Se lasă greu, greu de tot: ori o mie de poli, ori deputăţia…"
Am cumpărat o lopată de la IKEA ca să-mi sap mormântul – Rodrigo Garcia
Sinucigașul – Corneliu Vadim Tudor
La fel ca și Vadim, Rodrigo Garcia este un "extremist" al teatrului. Piesele sale sunt vituperări artistice împotriva sistemului, globalizării, capitalismului, etc. Vadim, un iubitor al câinilor, a primit rolul din piesă după numeroasele vizite în Herăstrău unde, din autoturismul de teren 4X4, aghiotanții săi cărău sacoșe cu mâncare pentru maidanezii din parc. Și pentru că îi place să vorbească singur, i-am oferit un monolog.
"Mă simt vinovat să ţin câinele legat la intrarea în sala de lectură; eu citesc şi mă fac de fiecare dată mai inteligent şi din vina mea câinele se face din ce în ce mai prost. Pentru că deştepţi sunt doar câinii vagabonzi. Legaţi ar deveni proşti. Acum îmi pun problema care e legat mai tare şi care e mai prost, eu în sala de lectură sau câinele?"
Visul unei nopți de vară – W. Shakespeare
Puck – Emil Boc
Asemănarea dintre cei doi este izbitoare. La fel și devotamentul pentru superiorii lor. Dintre toate opțiunile oferite de actorii politici, Emil Boc este fără ezitare titular pe rol. Pentru exemplificare am ales monologul lui Puck din finalul piesei.
"Umbre sîntem, umbre-abia;
De v-am supărat cumva,
Socotiţi că aţi visat
Tot ce v-am înfăţişat.
Şi-atunci searbădă poveste
Ce în versurile aceste,
Am istorisit-o-aci,
C-a fost vis veţi socoti.
Oameni buni, nu ne-osîndiţi:
îngăduitori să fiţi,
Că vom drege altădat’
Tot ce-acuma am stricat."
