Arestarea lui Antonie Solomon a declanşat în Craiova un adevărat carnaval. Oamenii din primărie au ieşit în stradă scandând “Solomon acasă”. Noroc că n-au strigat doar “libertate, libertate” ca să putem vorbi de începutul de revoluţie de la Craiova. Televiziunile din Bănie au folosit prilejul pentru a aduce un adevărat omagiu edilului. Funcţionarii şi rudele acestora, unii sinceri, alţii speriaţi sau băgaţi în sperieţi şi ameninţaţi de apropiaţii primarului, s-au trezit şi ei în spectacol. Culmea este că românii, de obicei pizmuitori, nu s-au înfuriat nici pe averea lui Solomon, nici de banii descoperiţi de procurori. Două sute de miare acasă şi încă o sută de mii de euro la birou! Nu se poate să nu fi aflat şi de afacerea cu terenul pe care s-a construit magazinul Real Hypermarket, teren scos din proprietatea primăriei, învârtit pe mai multe nume, inclusiv al unei biete băbuţe din Constanţa (străină total de operaţiune), şi vândut unei firme cu 9 milioane de euro. Aşa că lumea s-a dus la spectacol, s-a dus la slujbă la biserica de la Leamna, a început să scandeze numele acestui tunar municipal, un fel de Oblemenco al afacerilor din Craiova, şi e gata să facă şi mai mare tărăboi.
Comicul situaţiei le întrece pe toate. Declararea lui Mircia Gutău drept cetăţean de onoare al oraşului Râmnicu Vâlcea, şi el primar condamnat pentru luare de mită, este o dulce copilărie. La Craiova s-a mers mult mai departe. La spectacole, la scrisori de solidaritate (academicianul Eugen Simion şi Marcel Pavel), la mesaje din partea instituţiilor. Au lipsit doar mesajele din partea unor ambasade sau guverne străine pentru a intra definitiv în Antologia justiţiei din America de Sud. Nu mai rămâne decât o luare cu asalt a clădirii în care se află încarcerat primarul.
Ne aflăm într-un spectacol total. Şi lumea se crede îndreptăţită să ceară eliberarea primarului. Nu s-au dus PSD-iştii în frunte cu Adrian Năstase să preseze Parchetul General pentru eliberarea lui Gabriel Bivolaru? Nu se strâng oamenii din Tunari, Pipera şi Voluntari pentru a scanda numele lui Florentin Pandele când acestuia i se aduce o acuzaţie? Acolo localnicii chiar ar dărâma puşcăria pentru a-l salva pe marinarul care a sucit minţile săracilor şi ţiganilor din comuna transformată prin referendum în oraş. Nu au făcut tărăboi cei din Râmnicu Vâlcea pentru Mircia Gutău? Nu l-au aşteptat ei ca pe un general victorios întors din războiul din Irak?
Parcă am fi într-o ţară care seamănă mai degrabă cu Macondo din “Un veac de singurătate” de Gabriel Garcia Marquez, iar nu din Uniunea Europeană. Şi mineriadele tot dintr-un asemenea comportament, plus un procent de manipulare, s-au născut şi au făcut din România o ţară de spectacol politic.
O întrebare. Dacă justiţia se face cu urale şi strigături, de ce străzile şi autostrăzile s-ar face cu piatră, ciment şi asfalt? Şi un răspuns. Caragiale rămâne regele neîncoronat al spiritului românesc.
