Când ţi-e lumea mai dragă, apare un document despre cine ştie cine. Să zicem despre Mircea Iorgulescu sau privitor la Adrian Marino. Sau despre oricine altcineva. O cucoană cu figură dogită, de plutonier fascist, vine şi-ţi bate cu degetul în uşă? Ce-aţi făcut atunci? Aţi trădat! De ce n-aţi avut conştiinţă? Nu sunt avocatul nimănui. Nu despre apărat e vorba, deşi dreptul la apărare este cel puţin la fel de important ca şi cel de a acuza. Şi toată lumea se întreabă, oare ce Dumnezeu o fi făcut acela de s-a murdărit? Nimeni nu cere un răspuns. Ne-am obişnuit să nu-l cerem şi nici să nu-l primim. Nenorocirea este că nici un om şi nici o instituţie a statului nu se întreabă cum au ajuns documentele la aceeaşi cucoană sau la acelaşi om, servitor la una dintre curţile puterii. Mereu ies documente de la CNSAS şi nimeni nu se întreabă cum. Parcă am avea de-a face cu „B24Fun”. O autoservire dintr-o istorie de groază. Ei bine, aflaţi că nu-i aşa. Nu-i nici o autoservire. Este vorba de o operaţiune controlată. Cine este incomod şi e agăţat în arhive, pac!, riscă să se trezească împroşcat sau cu o cărămidă în cap. Nu contează ce explicaţie are, în ce context şi, în cele din urmă, dacă este adevărat sau nu.
Felul în care operează CNSAS-ul, în loc să ne ducă la cercetarea activităţii fostei Securităţi, ne trimite cu gândul la practicile ei. Care este diferenţa între felul de a lucra al Securităţii şi felul de a face publice diverse documente ale CNSAS?
În loc să răspund aş vrea să subliniez câteva lucruri despre ANI, Agenţia Naţională pentru Integritate. A fost făcută la presiunea Uniunii Europene, naivă în ideile ei despre modul de a stopa corupţia în România. Culmea este că şi ANI scoate din pălărie tot felul de documente despre nici nu-ţi imaginezi cine. Credeţi că a cercetat vreodată averile lui Berceanu, Blaga, Negoiţă, Udrea sau Videanu? Dacă facem oarece gălăgie, apare aerianul său preşedinte şi ne spune că în curând va da în vileag trei conturi din Elveţia ale unor miniştri. Şi noi tăcem, înghiţim în sec şi aşteptăm. Ne-a dus? Ne-a dus ca pe nişte bebeluşi! În schimb ţi-l dă în gât pe cel care încurcă puterea. Iese ameţitul la televizor, scapă două bârfe şi l-a umplut de sânge. Nu seamănă cu tehnica de la CNSAS? Nu cumva şi ANI, ca şi CNAS, a moştenit din tehnicile băieţilor? Sau ca să fiu mai clar, nu cumva sunt instrumente cu design democratic de torturat adversarii sistemului? Eu zic să nu vă grăbiţi să răspundeţi. Este suficient dacă vă puneţi întrebarea.
Să trecem la DNA. Tot instituţie nouă, tot pe post de măturoi în societate, tot cu surprize. De la DNA scapă hârtiile exact cum scapă de la ANI şi de la CNSAS. Evropeneşte, nu? Sau în stil sovietic? Să-l terminăm pe marţafoi înainte să mai apuce să caşte gura. Să nu mai pierdem vremea cu explicaţiile şi cu apărarea. Îl belim, îl tocăm şi adio! Ne grăbim să modernizăm statul şi să-l curăţăm de căpuşe! A scăpat filmul cu Decebal Traian Remeş? L-a scăpat. Şi l-a şi îngropat.
A scăpat stenogramele cu Cătălin Voicu, acest Ostap Bender al PSD-ului? Le-a scăpat şi l-a îngropat înainte de a fi judecat. Ei bine, dacă tot a primit Tăpălagă câteva din discuţiile între Căşuneanu şi Cătălin Voicu, eu mă tot întreb de ce Parchetul nu i-o fi scăpat şi câteva pagini din dosarul de spălare de bani dintre Căşuneanu şi Traian Băsescu? Că tot îl ţin ascuns şi ferecat ca pe sfintele moaşte! Dacă tot e la Parchet şi dacă tot se pierd pagini, de ce n-am citi şi din conţinutul acestui dosar legat de terenul de la Băneasa?
Cele 3 instituţii cu pretenţii de instrumente democratice seamănă între ele. Mai ales în materie de practici. Aparţin statului şi funcţionează de parcă ar avea numai băieţi la cârmă. Vă rog frumos să nu vă imaginaţi că tot Securitatea se află la conducere!
