Cum Procesul Comunismului şi condamnarea lui sunt un fiasco în România, nu ne rămâne decât să-i analizăm viaţa şi opera în directă concordanţă cu insectarul uman din care am făcut parte cu toţii. Dincolo de opţiunile existenţiale ale fiecăruia dintre noi, dincoace de răsucelile istoriei care ne-au marcat. Pe fiecare în alt mod. Şi nu pe alese. Ci cu contribuţia noastră, evident, o acceptare nu e totuna cu un refuz, câţiva ani de puşcărie nu sunt tot una cu un identic număr de ani de carierism, oportunism şi fripturism liber asumaţi. Existenţa este sub semnul fatalităţii lui “asta e”, dar am mai contribuit şi fiecare dintre noi cu ceva. Când am zis NU răului sau DA laşităţilor şi acceptărilor de tot felul.
Mare vedetă politică în anii ‘90, în anii de glorie ai lui “Jos!”, “Demisia!” şi “Huo!”, când s-au pus bazele viitoare ale oportunismului politic actual, Ion Iliescu este istoria vie a României postdecembriste. Frontul Salvării Naţionale a salvat ce rămăsese neîmpuşcat din zilele de 21 şi 22 decembrie 1989 şi a reciclat spre o pseudodemocraţie originală activul PCR şi “structurile”. De toate sexele, rangurile şi, mai ales, gradele. S-a reîmpărţit puterea, doar gargara retorică s-a adaptat noilor exigenţe legate de NATO, UE şi trăncăneala despre libertate, proprietate şi drepturile omului.
Din mantaua FSN-ului lui Ion Iliescu au puiat atât partidele, cât şi oamenii politici care astăzi fac mândria mândrei noastre republici parlamentare. Noi nu avem opoziţie, ci doar facţiuni desprinse din FSN care trec cu rândul la guvernare. Guvernarea de astăzi se doreşte ca apărarea patriei de ieri: e a întregului popor. Vorba vine. Ion Iliescu, trecut azi în zona onorifică a PSD-ului, precum locomotivele cu aburi în depourile unei ţări cu căile ferate deja electrificate, rămâne simbolul victoriei UTC-ului asupra PCR-ului şi al mersului nostru neabătut spre progres relativ.
Om civilizat şi zâmbăcios, politician care şi citeşte şi mai merge şi la concertele Filarmonii “G. Enescu”, fostul preşedinte este astăzi chiar o figură luminoasă pe cerul cenuşiu şi veşnic înnegurat al scenei noastre politice. Oricâte mizerii îndură astăzi, mai ales de la foştii “tovarăşi de drum“, Ion Iliescu ne reprezintă în cel mai înalt grad. Comunişti, necomunişti, anticomunişti sau pupincurişti am fost şi rămânem pe acest pământ stăpâni. Să trăiţi bine! Cu toţii. Traian Băsescu dixit!
