Băşcălios din fire, prefăcut, dar şi necruţător, românul îţi spune în glume şi în bancuri ce nu are curajul să-ţi trântească în faţă. El vede că guvernanţii, pretextând că ne aflăm în plină criză, nu ştiu decât să scumpească pâinea, curentul şi căldura, să taie pensiile şi să trimită oamenii în şomaj.
Împrumuturile de la FMI şi cele de la bănci ne-au ajuns cât să ieşim din iarnă. Acum trebuie să găsim banii pentru a plăti aceeaşi armată de bugetari. În primul trimestru, în afară de cerşit bani prin Europa şi America n-am făcut mare lucru. N-am tăiat mai nimic din ce trebuia tăiat. Mă refer la personalul umflat al unor instituţii de care românul nu prea are nevoie. În schimb, guvernanţii mor de dragul lor.
Să zicem că Traian Băsescu şi Emil Boc stau atât de subţirel agăţaţi de putere că au neapărată nevoie de serviciile secrete, de televiziuni şi de radiourile publice. Într-un fel, ca oameni disperaţi de a rămâne la putere, ei pot fi înţeleşi. Dar de ce n-au scuturat restul sacului? Mai sunt zeci şi zeci de locuri din care se pot strânge nişte bănuţi. Cârciumile şi cafenelele sunt încă netaxabile.
Alcoolul circulă în fluvii nocturne mai ales prin sudul României. Sub ocrotirea unor poliţai şi a unor mahări locali, prin localităţi mici din Bărăgan se produc cantităţi enorme de trăscău otrăvitor. Acesta este vândut ţăranilor din comune izolate, fără accize, fără TVA şi cu abonament sigur la înmormântare. Şi la pomană, acelaşi rachiu prost şi otrăvitor se bea în cantităţi ucigătoare.
Fenomenul e de câţiva ani. Dacă mai înainte alcoolul falsificat şi vândut pe sub tejghea era sursă de bani pentru partide şi politicieni, cu consecinţe grave asupra degradării biologice a locuitorilor, acum un guvern responsabil ar pune armata pe distilerii. Aşa cum pun columbienii automatele pe culturile de coca.
Dar cea mai importantă sursă a României, colectarea TVA, continuă să scadă vertiginos. În anul 2008, Guvernul a încasat 10 miliarde de euro din această taxă. În 2009, la un PIB relativ egal, a scăzut cu 20%, izbutind să piardă încă 1,5 miliarde de euro faţă de anul precedent.
Merită spus un lucru. După părerile unora, România reuşeşte să colecteze cam jumătate din TVA aferentă operaţiunilor comerciale din piaţă. Cealaltă jumătate dispare în nisipul birocraţiei şi aranjamentelor.
Veţi spune, cum nu izbutesc politicienii să strângă atâta amar de TVA, câtă vreme au sărit cu casele de marcaj şi pe bieţii ţărani din pieţe. Foarte simplu. Marile valori ale TVA nu sunt în Piaţa Matache sau în chioşcul lui Tilică. Sunt în marile importuri din China şi din Europa de Vest pe care tot guvernanţii le vămuiesc. Tot ei protejează firmele cu zeci şi sute de milioane de euro datorii la stat şi care au sediile în Bulgaria şi dispar fără urmă. De fapt, TVA a devenit marea sursă de bani a funcţionarilor şi a guvernanţilor, inclusiv a partidelor politice aflate la putere.
Când Traian Băsescu ne va scuti de ameninţările sale de Găgăuţă şi va îndrepta instituţiile publice spre aceste găuri negre ale bugetului, atunci putem vorbi de un preşedinte. Dacă nu, suntem siliţi să ne gândim la un aventurier care are şi el ceva legături cu marele flux nocturn de bani scăpaţi de sub control.
