Continuând cu împrumuturile (scumpe sau ieftine, de la bănci, fonduri sau state), nu ieşim nicăieri. După cum dacă ne sfâşiem ca nişte maidanezi pe subiectul Constituţiei, al modernizării Legii ANI sau chiar al Legii lustraţiei, tot nu ajungem nicăieri. România se apropie de un moment dramatic. În curând nu vom mai avea bani să-i plătim pe cei care reprezintă statul. Fără instituţiile în care muncesc aceştia, statul român va fi doar un şantier părăsit, cu barăcile gata să se prăbuşească. Sau să ia foc, dacă se va găsi un nebun cu o canistră de benzină.
Aşadar, datoria românului care ţine la ţara lui sau măcar se teme pentru pielea sa este să aleagă o soluţie pe care s-o sprijine. Una de redresare. Una care să însemne inteligenţă, muncă surdă, generatoare de valori, şi o direcţie de evoluţie pe termen lung. Nu cred că mai suntem în situaţia de a susţine un om. Chiar dacă l-am iubi orbeşte pe Traian Băsescu, nu ne-ar aduce nici un folos. Nici dacă l-am urî. A izbutit el să ne transforme în două tabere furioase şi să ne întărâte mereu. Ei şi? Singur s-a transformat într-un personaj pitoresc, păgubos pentru existenţa României şi pentru viaţa sa personală.
După felul în care a acţionat, Traian Băsescu a devenit o pagubă şi pentru partidul său. Şi totuşi, în asemenea momente dificile, preşedintele trebuie chemat la proiecte şi idei salvatoare pentru ţară. Nu la idei de stârnit animozităţi, nu la păcăleli, nu la jonglerii politice. Iar acestea trebuie livrate de toată intelighenţia românească, politică sau ne-politică. Dintr-o strategie pe termen lung, o strategie durabilă, care să renunţe la locurile comune din gândirea economică şi să deseneze câteva linii prioritare pentru viitorul României, ar putea să reapară şansa tuturor.
Preşedintele chiar ar trebui împins şi sprijinit pentru o asemenea atitudine. Pentru el ar fi o încercare hotărâtoare. Ar adăuga părţii sale comice şi zgomotoase o componentă patriotică. Pentru că asta ar însemna o reuşită. Adică redresarea. Este una din soluţii, oricum mai bună decât aceea de a lupta împotriva lui. O confruntare a unei părţi din electorat cu Traian Băsescu ar duce la o paralizie, ca să nu zic la o dezmembrare a României.
Cine are idei sau un proiect de dezvoltare pe termen lung trebuie chemat să vină în faţă. Iar Traian Băsescu trebuie avertizat că ar fi bine să iasă din ameţeala care l-a cuprins. Ţara este la un pas de a trece printr-o mare furtună. Dacă şi în asemenea momente el se ţine tot de poveşti, de trucuri şi de iluzionism politic, atunci nu-i mai rămâne decât un singur lucru. Să se gândească la ţărmul pe care va eşua!
Şi ca să nu-i fie cu supărare, aş vrea să-i aduc aminte că, prin 2008, toată toamna vorbeam aproape în fiecare emisiune despre criza economică în curs. Iar el nega totul cu îndărătnicie, ca mai apoi să ne spună ceva despre o centură de salvare. Poate îi spune cineva şi de un costum de scafandru.
