Alte case au căzut sub lamele buldozerelor, vineri, la o zi după ce altele două fuseseră demolate – din totalul proiectat de 87 care vor fi rase de pe suprafaţa pământului – pentru a face loc „supralărgirii străzii Buzeşti”. Mai multe ciudăţeii, un noian de semne de întrebare şi un potop de nemulţumiri a strâns acţiunea prin care se va ajunge în cele din urmă să facă loc noului bulevard Uranus ce va lega Piaţa Victoria cu zona Palatului Parlamentului.Bulevard care ar putea fi denumit şi Uliţa lui Oprescu.
Semnele de întrebare sunt generate de opţiunea Primăriei de a angaja o firmă care să se ocupe de partea murdară a acţiunii: evacuarea oamenilor şi dezafectarea clădirilor. Practic, cei afectaţi de derularea proiectului de supralărgire a străzii Buzeşti nu i-au avut drept interlocutori, cum era firesc, pe reprezentanţii autorităţii administrative – către care au plătit impozite şi taxe -, ci pe cei ai unei firme. Care firmă, spun oamenii afectaţi – proprietari de spaţii locative sau comerciale -, nu a făcut comunicări oficiale privind condiţiile şi termenele de evacuare a imobilelor. Acesta este de fapt reproşul principal pe care oamenii afectaţi îl fac Primăriei Generale a Capitalei, adăugând că prin astfel de atitudini ei sunt nesocotiţi şi trataţi inuman.
Ciudăţeniile sunt legate de graba cu care s-a acţionat, în debutul iernii, la numai o zi după ieşirea autorizaţiei de demolare (nr.545/10.11.2010), dar şi de noua lege care practic nu le oferă vreun drept celor expropriaţi – care sunt obligaţi să accepte despăgubirea oferită de primărie mult sub preţul pieţei şi fără vreo negociere efectivă, să elibereze imobilul şi să accepte demolarea ca pe un dat.
O altă ciudăţenie este legată de crearea conturilor „cu forţa” în care banii de la despăgubiri, deşi se spune că au fost transferaţi, păgubiţii nu au acces la ei, din pricina absenţei unei semnături a birocraţilor Primăriei. Cu alte cuvinte, unii proprietari au fost scoşi în stradă dar nici nu pot lua banii să îşi cumpere un apartament.
Printre ciudăţenii este şi declasarea din categoria (clasa) de edificiu de patrimoniu a mai multor clădiri din zona demolată, aşa cum e cea a Hotelului Marna sau a unei case în care a locuit Mihai Eminescu. Şeful Direcţiei de Demolări, Construcţii Ilegale şi Dezafectări, Mihai Stanislav, a declarat pentru cotidianul.ro că „Hotelul Marna şi Cinema Feroviar au fost declasate, deci se poate trece la demolarea lor”.
Asociaţia „Salvaţi Bucureştii” promite că se va opune demolării acestor edifcii dar şi a altora ce erau în Patrimoniul Naţional, aşa cum sunt Halele Matache.
Potopul de nemulţumiri decurge din amintitele semne de întrebare şi din ciudăţenii: tratamentul înjositor practicat de primărie prin interpuşi o dată cu demolarea la care se adaugă cuantumurile derizorii oferite pe post de despăgubiri.
Un lucru bun s-a întâmplat, totuşi, la apariţia presei în zonă: nu au mai intrat cu forţa în casele oamenilor până când aceştia nu îşi evacuează bunurile.
Pare să nu fie greu de prevăzut cât va plăti România dacă păgubiţii se vor îndrepta cu plângere la CEDO prin care vor arăta că din cauza legii exproprierilor ei nu au putut ataca în Justiţie decizia unei primării.
Noua variantă a Legii Expropierilor statueatză că expropriaţii nu mai pot ataca în Justiţie decizia administrativă a exproprierii. Aşadar decizia unei simple primării devine suverană.
Fie ea şi primăria lui Oprescu.
