Protestul maxim înregistrat joi în plenul comun este unic în analele parlamentarismului român. Nu am auzit ca în alte parlamente – cel puţin în cele ale statelor UE, sigur – să existe o tentativă de sinucidere ca formă de protest împotriva politicii duse de guvernanţi. Dar nu despre acest gest disperat vreau să vorbesc, ci despre un gest şi mai disperat, cel al reprezentanţilor coaliţiei aflate la guvernare, care au decis să continue – ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat – votul pe moţiunea de cenzură a Opoziţiei.
În orice ţară normală, după un astfel de eveniment, lucrările parlamentului trebuiau sistate – mai ales că în dezbatere nu se afla o situaţie-limită pentru ţară (eventuala cădere a guvernului în urma moţiunii de cenzură – fapt total improbabil ţinând cont de raportul de forţe din parlament – nu reprezenta un capăt de ţară, pentru că eventuala demitere a guvernului nu însemna că ţara rămâne fără executiv). După acest eveniment trebuiau să se întâmple doar două lucruri: conducerea parlamentului să decidă suspendarea şedinţei (regulamentul permitea această situaţie) şi reluarea ei săptămâna viitoare, iar reprezentanţii Puterii (PDL, UDMR, UNPR, Minorităţi) să se întrunească într-o şedinţă în care să-şi facă procese de conştiinţă. Pentru că gestul extrem la care a recurs colegul din TVR a avut o ţintă expresă: măsurile aberante luate de guvernanţi. Nu s-a întâmplat nimic din toate acestea.
Am aflat cu stupoare cum au decurs discuţiile în şedinţa extraordinară a Birourilor Permanente ale celor două Camere, ţinută imediat după eveniment. Ca şi când s-ar fi întâmplat doar un incident minor, vicepreşedintele Camerei Deputaţilor, Ioan Oltean (PDL), a luat cuvântul şi a spus: „Avem două soluţii: renunţăm la dezbateri şi trecem direct la vot, sau Opoziţia îşi retrage semnăturile şi legea salarizării se consideră adoptată”. Imediat, reprezentanţii PNL şi PSD au părăsit şedinţa Birourilor Permanente, scârbiţi de această propunere.
Ce a urmat a fost însă stupefiant. În primul rând am asistat la o dezinformare a opiniei publice: preşedintele de şedinţă, Petru Filip (PDL), a anunţat că, „potrivit deciziei liderilor de grup, se trece direct la votare”. Senatorul PDL nu a suflat nici un cuvânt despre faptul că decizia a fost luată doar de liderii grupurilor parlamentare PDL, UDMR, PUNR şi Minorităţi. Drept care s-a trecut la un simulacru de votare, în care senatorii şi deputaţii Puterii, deşi nu mai aveau adversar în sală, s-au comportat ca şi când preopinenţii lor s-ar fi aflat acolo.
Îmi este jenă şi foarte greu să comentez declaraţiile unor lideri din zona guvernamentală date la cald, după acest tragic eveniment. „Ştiu că mulţi români sunt într-o situaţie dificilă, dar nu este vina exclusivă a cuiva”, a spus premierul Emil Boc. Da, prim-ministrul nici usturoi nu a mâncat, nici gura nu-i miroase, deşi gestul extrem îl viza direct. Probabil că de vină sunt mogulii, presa, opoziţia şi mai noii duşmani ai poporului, Sarkozy şi Merkel.
Întrebată de un jurnalist dacă Guvernul ar trebui să-şi dea demisia după un asemenea moment, Elena Udrea a replicat sugestiv: „Astea sunt întrebări care vin doar din partea opoziţiei. Vă rog, nu politizaţi un astfel de moment”. Poate Elena Udrea a înţeles că de la unul din balcoanele plenului nu s-a aruncat un om din cauza deciziilor luate de guvernul din care şi ea face parte, ci a căzut un sac de cartofi.
Cireaşa pe tort a fost pusă însă de liderul grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, Varujan Pambuccian, care, dând dovadă de un cinism dus la maxim, a afirmat la un post tv că „în orice situaţie lucrările parlamentului trebuie să continue. Dacă s-ar înregistra o calamitate naturală, parlamentul nu ar trebui să lucreze pentru a lua măsurile necesare?”, s-a întrebat retoric deputatul armean. Nu, domnule Pambuccian (nu doar pentru mine sunteţi una dintre marile deziluzii politice ale anului), nu în orice situaţie lucrările parlamentului trebuie să continue. Vă reamintesc că atunci când a fost vorba de interese electorale (campanie) sau personale, inclusiv tăierea porcului, NU s-au ţinut şedinţe programate ale Parlamentului. Şi probabil din această ultimă cauză dumneavoastră şi cu colegii din PDL, UDMR şi UNPR nu aţi vrut să suspendaţi şedinţa pentru săptămâna viitoare.
Faţă de cele întâmplate joi în Parlament după eveniment, nu pot decât să spun: să vă fie ruşine, domnilor de la Putere! Şi să vă gândiţi că din cauza dumneavoastră pentru doi copii nu doar că nu va veni Moş Crăciun, dar nu va veni nici tatăl lor acasă.
