Într-un moment în care situaţia din Ucraina şi în special din Crimeea nu pare să se fi încordat şi mai mult, atenţia cea mai mare se acordă declaraţiilor şi întâlnirilor politico-diplomatice care au în centrul atenţiei acest subiect. Până să le comentăm, vom face loc unei declaraţii rar întâlnite şi în perioada Războiului Rece, când Moscova (şi sateliţii ei) nu proteja deloc Washingtonul (şi sateliţii săi). Şi invers! Mă refer aici la faptul că, potrivit Francetv.info, care citează, la rândul său, Press-Telegram (în engleză), Hillary Clinton l-a comparat pe preşedintele Vladimir Putin cu Hitler. „Dacă aşa ceva vi se pare familiar, acest lucru se datorează faptului că l-a mai făcut Hitler în anii ’30”, a spus fostul secretar de Stat american la o colectare de fonduri din Long Beach, California. Potrivit declaraţiei făcute de Hillary Clinton, „decizia preşedintelui rus de a oferi paşapoarte resortisanţilor ce trăiesc în Crimeea nu poate decât să amintească politica de protecţie a lui Hitler faţă de germanii «arieni» ce trăiau în afara Germaniei, puţin înaintea celui de Al Doilea Război Mondial”. Ea a adăugat că Putin „apreciază că misiunea sa este de a restaura grandoarea rusă”, inclusiv reinstaurând un control asupra fostelor ţări ce au făcut parte din URSS. Repet, este o afirmaţie gravă, iar faptele citate mi se par ciudate, pentru că, după ştiinţa mea şi Ungaria de azi oferă cetăţenie maghiarilor din afara graniţelor sale actuale şi nimeni nu asemuit aceatăă politică a sa cu perioada hitleristă!
Revenind la baletul diplomatic consacrat crizei din Ucraiana, cel mai mare interes l-au stârnit, aşa cum era şi firesc, convorbirile de la Paris pe care le-au avut, la Paris, miercuri după-amiază, după redactarea acestui comentariu, secretarul de Stat american John Kerry şi ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov. Ambii sunt în călătorii diplomatice, Kerry vine după o vizită la Kiev, iar Lavrov după una în Tunisia şi Spania, iar la Paris au ajuns spre a participa la o reuniune internaţională fixată de mai multă vreme din iniţiativa Franţei şi care are ca temă situaţia din Liban. Aşadar, Kerry şi Lavrov s-au întâlnit pentru prima oară după izbucnirea crizei din Ucraina şi căderea regimului Ianukovici, în care, incontestabil, un rol major l-au avut unii membri importanţi ai UE, şi reacţia dură a Rusiei faţă de aceste evoluţii, reacţie care a culminat cu nerecunoaşterea noilor autorităţi de la Kiev şi denunţarea fără echivoc a „loviturii de stat în urma căreia a fost înlăturat preşedintele ţării ales prin vot democratic”. De asemenea, convorbirile Kerry-Lavrov au avut loc în condiţiile în care preşedintele Batrack Obama (luând exemplul fostei sale secretare de Stat, Hillary Clinton) nu a prea făcut economie de epitete în a caracteriza declaraţiile sau acţiunile omologului său rus, însă, personal, cunoscând istoria raporturilor dintre Moscova şi Washingtion încă din timpul Războiului Rece, nu pot să ignor faptul că cele mai dure acuze bilaterale se înregistrau exact în perioadele în care cele două părţi se înţelegeau cel mai bine pe plan internaţional şi-şi struneau bine sferele de influenţă. Desigur, potrivit uzanţelor, trebuie să vedem cum s-au încheiat actualele discuţii Kerry-Lavrov, de la Paris, dar, înainte de orice, trebuie spus că cei doi se cunosc perfect, negociază de multă vreme dosare grele şi au obţinut rezultate foarte importante. Mă refer, desigur, la foarte delicatul dosar sirian şi la complicatul dosar nuclear iranian. Pornind de aici o spun clar: trebuie făcut abstracţie de retorica tradiţională, mai încărcată în momente emoţionale speciale, şi să vedem la ce înţelegere ajung Casa Albă şi Kremlinul.
În al doilea rând şi, deşi pare paradoxal la prima vedere, aş evidenţia o declaraţie a lui Serghei Lavrov, despre care cred că va fi unul dintre reperele tratativelor ruso-americane pe tema Ucrainei, dat fiind că ea reflectă perfect interesele ruseşti în această zonă geografică, la care Moscova nu va renunţa cu niciun chip. „Nu vom permite o baie de sânge în Ucraina. Nu vom permite niciun atentat care va afecta viaţa şi sănătatea celor care trăiesc în Ucraina, nici împotriva ruşilor care trăiesc în Ucriana”, declara răspicat Lavrov în cadrul unei conferinţe de presă, la Madrid. El a reafirmat faptul că Moscova nu are „nicio autoritate” asupra „forţelor de autoapărare desfăşurate în Crimeea”, reluând astfel teza lansată în ajun de Putin în cadrul primei sale ieşiri publice după izbucnirea crizei din Ucraina. „Aş dori să se fi explicat ce sunt forţele pro-ruse. Dacă acestea sunt forţele de autoapărare create de locuitorii Crimeei, noi nu avem nicio autoritate asupra lor. Ele nu primesc niciun ordin din partea noastră”, declara Lavrov, răspunzând unei întrebări prin care i se cerea să spună dacă ţara sa îşi va retrage „forţele pro-ruse” din Crimeea. „În ce-i priveşte pe militarii ruşi din Flota Mării Negre (a cărei bază navală este la Sevastopol – n.n.), ei se află în cazărmile lor şi au fost luate măsuri speciale de alarmă şi de control asupra întregii Flote la Marea Neagră”. Pe acest fundal, în ajun se anunţase că forţele ruse ar fi preluat controlul parţial asupra a două baze de lansare de rachete din Crimeea, blocând în una dintre ele imobilul care adăposteşte rachetele respective. Experţii militari opinează că, dacă ştirea se adevereşte, se vede cât de uşor pot ajunge soldaţii ruşi într-o atare ipostază şi cât de complicată este situaţia la faţa locului din punctul de vedere al siguranţei rachetelor respective. Altfel spus, Rusia controlează de facto peninsula Crimeea, republică autonomă rusofonă din sudul Ucrainei.
