Etapa a III-a din Turul Ţării Bascilor a fost una calmă, chiar foarte calmă. Se ştia de la bun început că ea se va termina printr-un sprint masiv, unde sprinterii contau, nu şi rutierii de clasament general. Exact aşa au stat lucrurile. Etapa a fost câştigată de cel mai puternic sprinter prezent în cursă, Michael Matthews (Orica GreenEDGE), care a trecut linia de sosire cu aproape o biciliză în faţa lui Kevin ReZa de la Team Europcar.
Favoriţii au stat la cutie şi nu s-a înregistrat nicio modificare în top 10. În etapa a IV-a, pe final, sunt două căţărări unde se va da lupta pentru victoria finală. Fără îndoială, joi se va desfăşura „derby”-ul Contador-Alejandro. Amândoi au echipele complete. Contador este însă avantajat de faptul că îi are în echipă pe locotenenţi săi favoriţi, Roman Kreuziger ţi Sergio Paulinho.
„Tricoul galben” – clasament general
- Alberto Contador (Tinkoff-Saxo) – 12:54:03
- Alejandro Valverde (Movistar) + 14”
- Michal Kwiatkowski (Omega Pharma-Quick Step) + 34”
- Damiano Cunego (Lampre-Merida) + 36”
- Cadel Evans (BMC Racing Team)+ 36”
- Jean Cristophe Peraud (Ag2R La Mondiale) + 36”
- Mikel Nieve (Team Sky) + 36”
- Yuri Trofimov (Team Katusha) + 36”
- Roman Kreuziger (Tinkoff-Saxo) + 54”
- Mikel Landa (Astana Pro Team) + 54”
„Tricoul alb cu buline roşii” – clasamentul căţărătorilor
- Davide Villella (Cannondale) – 37 puncte
- Jan Bekelants (Omega Pharma-Quick Step) – 28 puncte
- Matteo Montaguti (Ag2R La Mondiale) – 22 puncte
- Gorka Izagirre (Movistar Team) – 13 puncte
- Romain Sicard (Team Europcar) – 10 puncte
„Tricoul roşu” – clasamentul pe puncte
- Michal Kwiatkowski (Omega Pharma-Quick Step) – 48 puncte
- Ben Swift (Team Sky) – 34 puncte
- Michael Matthews (Orica GreenEDGE) – 32 puncte
- Alejandro Valverde (Movistar Team) – 30 puncte
- Damiano Cunego (Lampre-Merida) – 26 puncte
Poveştile Turului Ţării Bascilor
O ediţie de coşmar pentru gazde
Vuelta 1926
Dacă la prima ediţie primele 6 locuri au fost ocupate de rutieri străini, în 1925, dezastrul a fost total. Niciun spaniol în Top 10. A fost ediţia „belgiană” a turului. 9 rutieri belgieni s-au aflat în Top 10, singurul „intrus” fiind un francez care a câştigat locul 3. De fapt, cel mai bine clasat rutier spaniol a venit pe locul 14, o adevărată catastrofă pentru o ţară organizatoare.
Nici următoarele două ediţii nu au fost prea fericite pentru rutierii spanioli. Un loc 9 în 1926 şi locurile 7 şi 10 în 1927 au reprezentat „succesele” gazdelor. Abia în 1928, Spania are un rutier pe podium, pe locul 3, celebrul Mariano Canardo (în vingător în 7 turururi ale Cataluniei), cel care în 1930 va semna prima victorie Ţara Bascilor.
Cine urmăreşte cu atenţie podiumurile de la începuturile cursei poate observa că Turul Ţării Bascilor a reprezentat o rampă de lansare pentru victoriile în alte competiţii.
Nicolas Frantz (Luxemburg), câştigătorul din 1926, a câştigat în 1927 şi 1928, Turul Franţei. Belgianul Maurice Dewaele, câştigăror în 1928 şi 1929, a câştugat şi el Turul Franţei, în 1929. La fel a „păţit” şi italianul Gino Bartali, care a câştigat în Ţara Bascilor în 1935, după care a câştigat Turul Italiei în 1936 şi 1937, şi în 1938, Turul Franţei. Bartali a mai câştigat Turul Italiei în 1946 şi Turul Franţei în 1948.
