Gălăgia – cu totul îndreptăţită, de altfel – legată de afacerea Băsescu-Bercea Mondial a acoperit aproape în întregime pregătirile febrile ce se fac, de toate părţile, pentru alegerile prezidenţiale care le suflă politicienilor în ceafă, ca un vânt dogoritor al infernului, având în vedere urmările catastrofale pentru cei care le vor pierde.
Victor Ponta şi-a mai asigurat un aliat în persoana şturlubaticului Dan Diaconescu, apărut parcă pe lume doar ca să demonstreze că la Caracal nu s-a răsturnat o singură căruţă, aceea cu proşti, ci multe altele, cu escroci şi fel de fel de şnapani, de pildă, ca să nu uităm nici de bufoni şi diverse alte categorii ce colorează atât de pitoresc specia umană. Probabil şi-o fi zis Micul Titulescu în gândul lui că puţină sare şi piper n-are cum să-i strice companiei şi campaniei sale, başca un nou post TV pe lângă guralivele Antene, în eventualitatea că OTV-ul îşi va reface imaginea în faţa unui CNA mai îngăduitor cu o posibilă nouă şi totalitară Putere.
Pentru că în fapt asta ni se pregăteşte, cu sârg, din partea de stânga a eşichierului politic, în care se încadrează de minune şi partidul „conservator” blagoslovit de Felix Motanul, a cărui denumire pompoasă nu are nimic de-a face cu glorioasa istorie, ci doar cu voinţa încrâncenată de păstrare a puterii şi banilor vechii structuri comuniste pe care o reprezintă. Ponta ne-a spus de la bun început că Serviciile – ştim cu toţii care anume – funcţionează ca unse, nefiind nevoie de vreo modificare în conducerea lor. Iar dacă pe lângă ele vor funcţiona la fel, adică sub mana lui sacrosanctă, şi alte instituţii, precum preşedinţia, guvernul, justiţia, ne putem alege de pe acum calea, fie spre meleagurile din Congo atât de apreciate pe vremea candidaturii lui Bombonel, fie, mult mai aproape, spre apele vreunui râu suficient de adânc, la gât cu o funie având un bolovan la celălalt capăt.
Iar, în timpul acesta, cealaltă parte ce-mi făcea? Scandalul imens de care vorbeam mai sus e o lovitură cu grave repercusiuni asupra aşa-zisei drepte, în care se înghesuie, unele peste altele, fel de fel de arătări. Exceptându-i pe liberali, acestea nu au absolut nicio doctrină în afară de aceea a banului şi a ajungerii sau rămânerii la putere, una la fel de abuzivă cum a fost aceea asumată de Traian Băsescu, la un moment dat capul de afiş al noii Securităţi, gata acum să-i întoarcă spatele, la momentul oportun, precum o făcuse de câteva ori şi mai înainte, cu alţii ca el.
Le-ar fi fost dat liberalilor să joace rolul de primadonă în acest conglomerat de partide şi partiduleţe fără vreun Dumnezeu, dacă nu le-ar fi pus mâna în cap Scaraoschi îndemnându-i să-l dea jos pe şovăielnicul Crin, al cărui parfum s-a risipit cam de mult, pentru ca să se îndrepte, cu Johannis în frunte, spre extrem de pătatul PDL, în vederea unei fuziuni păgubitoare. Asta pentru că, în eventualitatea realizării ei înainte de pârdalnicele alegeri, o mulţime de oameni de bun simţ vor refuza să-i mai acorde votul unui candidat comun, indiferent care va fi el, preferând să se abţină. Prin fuziune ar rezulta un partid schizoid, jumătate întors cu faţa la Băsescu şi altă jumătate arătându-i spatele vajnicului, cândva, marinar, precum s-a văzut şi la votarea în Parlament a declaraţiei pentru demisia Căpcăunului, Ponta nepierzând un asemenea prilej pentru a mai declara o dată, trimfător, că USL-ul trăieşte.
În plin absurd, pe ici-colo se mai iţeşte o voce stingheră, precum, recent, a Noricăi Nicolai, care să acuze fuziunea propriu-zisă, doar din cauza imaginii PDL-ului de partid care, prin guvernul Boc, a dus cu strălucire la îndeplinire toate trăznăile economice ale lui Băsescu, aducând ţara la sapă de lemn. Un argument la mintea copiilor, nu şi la a purtătorilor de săgeată care nu mai arată nici nordul, nici susul, nici josul, altfel spus nu mai arată nimic.
De le-ar veni liberalilor mintea din urmă, aceştia ar trebui să aleagă doar o simplă colaborare cu partidul fost şi rămas încă băsist, în vederea stabilirii unui candidat comun şi, eventual, să-l repună în drepturile, la care singur a renunţat, pe Crin Antonescu, în semn de revenire la oarece idealuri ce au existat, totuşi, cândva. Altfel, pentru ei, ca şi pentru noi, va fi greu pe pământ, vorba poetului…
